Obiceiuri vii din Maramureș – Măsurișul oilor, sărbătoarea primăverii la Săpânța

Măsurișul oilor, unul dintre cele mai importante obiceiuri de primăvară din Săpânța, adună an de an localnicii la stână pentru a măsura laptele și a stabili dreptul fiecărei familii la produse. Evenimentul este însoțit de ritualuri religioase, mese tradiționale și momente de sărbătoare.

 

1 din 3

- +

„La Săpânța, stâna este cel mai mare eveniment de primăvară, după Paști. Focul de la colibă arde în permanență. Gazda de stână are tot timpul foc, ăla nu se stinge niciodată.
Imediat după Paști începe măsurișu oilor, adică să măsoară laptele. Cel ce are oi să duce la stână la muls. Când ne duceam la măsură acolo la staul, înainte de a fi mulse oile. se stropea cu apă sfințită și se punea de obicei liliac la staul. Se cheamă și un preot. Se face rugă pentru ca oile să fie sănătoase, să dea lapte, să primim cât mai multă brânză. De obicei ciobanul era plătit în bani pentru că fiecare familie care avea oile date acolo la stână, nu pretindea altceva decât urdă și caș. Și atunci îi programează pe fiecare. Acuma ești tu la rând, săptămâna viitoare e celălalt, peste o săptămână altu. Și el tot timpul are program, până se termină datoriile gazdei de stână.
Fiecare familie care are oi acolo la gazda respectivă de stână, când se programează mulsul măsurii pregătește acasă preparate tradiționale. Face tot felul de mâncăruri care se duc sus la munte. Duc față de masă frumoasă, farfurii, puneau toate bagajele în căruță, înstruțau frumos, mergeau cu muzică, cu cântec până sus în munte. Acolo nu se face masă, nu se mănâncă până nu mulg oile și nu se măsoară laptele cu măsurătoarea gradată și după măsurătoarele astea se dă brânza la oameni. Apoi se face masa jos la umbră, în cântec la marginea pădurii. Între timp ciobanul face tocăniță din doi miei, urdă și caș.
După terminarea mulsului oilor și măsurat, se trage cu pușca un cartuș în sus și dacă e chemat și preotul se face o scurtă slujbă cu toată lumea și pe urmă începe cheful. Gazda stânii împarte la toată lumea caș, urdă, miel, cetera cântă și se începe a hori și a juca:
Zâi ceteraș de băut
Nu mi-ai zis tare de mult,
Mama care te-o făcut.
De ce am venit la stână,
Ca să-mi fac voia deplină.
Să trăiască oacheșa,
Pentru ea e veselia.
Să trăiască și cornuta,
Să ne deie brânză multă.
Și om face roată, roată,
Toată lumea laolaltă,
Aici la mulsul măsurii
De la marginea pădurii.
Drag mi-e badea ciobănaș,
Că-mi dă urdă,
Că-mi dă caș.
Când vine sara la noi,
Mi-aduce lapte de oi
Și-mi aduce și jintiță,
Io-i mai dau câte-o guriță.
Își mai chemau prieteni, ba o soră care n-avea oi sau un frate sau prietenii copiilor. Sau mergeau în schimb unul la altul, de la o stână la alta. Invitații nu duc nimic, decât cel care are oi.” (De la Irina Pop, a lui Todiuț, Săpânța)

Sursa: Centrul Culturii Tradiţionale Maramureş – Corina Isabella Csiszár, Dan Dinescu