Se așază peste duminica aceasta un fir de lumină și de neliniște, căci Evanghelia ne vorbește despre tânărul bogat (Matei 19, 16-26).
Un om care aleargă la Hristos, cu dorința arzătoare de a afla cum să moștenească viața veșnică. Nu este un om rău, nu este nepăsător. Din contră, împlinea poruncile încă din tinerețe. Și totuși, ceva lipsea…
„Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi, vinde averile tale, dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; apoi vino și urmează-Mi.”
Iar tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe avuții.
Nu bogăția în sine este mustrată aici, ci lanțul nevăzut al inimii legate de ea. Omul acesta voia cerul, dar fără să-și lase mâinile libere pentru a-l putea primi. Voia să urmeze pe Hristos, dar cu pașii înlănțuiți de propria comoară.
Și atunci vine cuvântul tulburător al Domnului: „Mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât a intra bogatul în Împărăția lui Dumnezeu.” Ucenicii se cutremură: „Cine, dar, poate să se mântuiască?”
Răspunsul lui Hristos aduce mângâiere: „La oameni aceasta este cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință.”
Această duminică, a 12-a după Rusalii, este o chemare la libertate interioară. La a lăsa din mâini ceea ce ne ține legați de pământ: nu doar averi, ci și ambiții, orgolii, răni nemărturisite, mândrii ascunse.
Cerul nu se cumpără, ci se primește. Și pentru a-l primi, trebuie să fim goi de noi înșine și plini de Hristos.
Astăzi ni se amintește că adevărata bogăție nu este ceea ce adunăm, ci ceea ce dăruim. Și că drumul spre veșnicie începe atunci când, asemenea ucenicilor, lăsăm toate și-L urmăm pe El.
– Servicii de creare site web
