În 15 august, prăznuim Adormirea Maicii Domnului, unul dintre cele mai mari praznice împărătești închinate Născătoarei de Dumnezeu.
Este o sărbătoare cu rădăcini adânci în istorie, dar și cu o încărcătură emoțională aparte, pentru că unește lacrima despărțirii de bucuria întâlnirii cu Fiul.
Tradiția spune că atunci când a sosit vremea mutării Ei din această viață, Maica Domnului a fost vestită de Arhanghelul Gavriil, același care îi adusese odinioară vestea Nașterii. Apostolii au fost aduși pe nori din toate colțurile lumii, ca să-i fie alături, iar Hristos Însuși a venit să-i primească sufletul.
Nu vorbim de o moarte obișnuită, ci de o trecere lină, asemenea unei adormiri – de aici și numele praznicului. Trupul Ei a fost așezat în mormânt, dar, la trei zile, nu a mai fost găsit, semn al mutării sale la cer.
Este și zi de pelerinaj, de rugăciune stăruitoare, dar și de recunoștință: Biserica o cinstește pe cea care a devenit „pod între cer și pământ”, mijlocind pentru oameni.
În tradiția românească, ziua este cunoscută și ca Sfânta Maria Mare, marcată prin procesiuni, hramuri și rugăciuni de mulțumire. Mulți credincioși aduc flori la biserică, se închină la icoana Maicii, iar în zonele de câmpie și sat se leagă snopii de grâu, fiind considerată și o sărbătoare de hotar al verii.
Este, de fapt, o sărbătoare a nădejdii: dacă Maica a trecut din moarte la viață, și noi suntem chemați la aceeași bucurie.
Maica Domnului, Izvorul milei, trece din lumea noastră în Împărăția Fiului ei. Nu e o despărțire în lacrimi, ci o mutare în slavă, acolo unde dragostea nu mai cunoaște sfârșit.
Se spune că apostolii au fost aduși din toate colțurile pământului, purtați de aripi nevăzute, ca să-i fie alături. Și Hristos Însuși a venit, cu îngerii Săi, să-i primească sufletul curat, să o ducă acolo unde nu este durere, nici suspin, ci doar lumina cea veșnică.
Astăzi, rugăciunile noastre se ridică spre Ea, ocrotitoarea și mijlocitoarea tuturor. În fața icoanei Ei, aprindem lumânări și punem florile inimii noastre. Știm că ne ascultă, știm că ne iubește.
Adormirea Maicii Domnului nu e sfârșit, ci început de bucurie fără apus. Sub acoperământul ei ne adunăm, cu toată nădejdea, șoptind: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne lăsa!”
– Servicii de creare site web
