Evenimentul 23 august 1944 a fost cu siguranță un punct de cotitură în istoria României și a schimbat soarta acestei țări. Rămân, şi acum, multe necunoscute, dar un lucru este cert : pe 23 august 1944, România şi-a schimbat cursul. Până în 1989, 23 august a fost Ziua Naţională a României.
În cursul serii de 23 august 1944, Regele Mihai a transmis, prin radio, o proclamaţie către popor: „România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite” . Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale, Regele Mihai şi prim – ministrul Petru Groza se boicotau reciproc, în conditiile în care Regele ceruse demisia Cabinetului, iar premierul refuzase. Abia din anul 1948, după abolirea Monarhiei, 23 august a devenit Zi Națională.
Se sărbătorea, la 23 august, „Ziua eliberării României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist”, cu defilari ale oamenilor muncii, sub portretele lui Marx, Lenin si Stalin. Ulterior, pe măsură ce Partidul Comunist şi regimul lui Nicolae Ceausescu au început să se detaşeze tot mai mult de Moscova, şi semnificaţia zilei de 23 august s-a schimbat. Treptat semnificaţia iniţială a zilei s-a pierdut. „Insurecţia armată antifascistă” a devenit „Revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă”, iar sărbătoarea din 23 august a fost acaparată de comuniştii pentru a marca cu fast „propăşirea comunismului” şi „idealurile muncitoreşti” ale poporului român dar şi pentru a omagia „conducătorii iubiţi”. Timp de decenii, pâna în 23 august 1989, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu. În plus, pe stadioane erau alte manifestari omagiale de dimensiuni megalomanice dedicate Partidului Comunist şi conducătorului iubit, la care elevii, artistii, sportivii sau muncitorii din uzine erau obligati să participe, cu entuziasm, în cinstea cuplului dictatorial. După prăbuşirea comunismului, actul politic de la 23 august 1944 a fost prezentat oficial drept o lovitură de stat condusă de către Regele Mihai şi partidele istorice. Dar au fost şi alte diverse interpretări şi reinterpretări, care au pus în discuţie inclusiv rolul jucat de Regele Mihai, în funcţie de ideologii sau interese de moment, iar semnificaţia zilei de 23 august a rămas în continuare una dintre cele mai ideologizate chestiuni din istoria contemporană a României.
– Servicii de creare site web
