Victor Ponta o acuză pe Oana Țoiu că a blocat repatrierea fiicei sale minore din Orientul Mijloci

Am criticat de multe ori deciziile lui Victor Ponta și nu am niciun motiv să-mi schimb opiniile despre el. Dar există o limită morală care, într-o societate normală, nu se negociază și nu se relativizează: copiii.

Dacă este adevărat că fiica lui, Irina, un copil de 17 ani, a fost scoasă din autocarul care ducea pasagerii spre avionul de repatriere doar pentru că poartă un anumit nume, atunci asistăm la unul dintre cele mai degradante episoade morale ale politicii românești din ultimele decenii, comise de usriștii fără limite, fără bun simț. Rușine. Țoiu! Rușine pentru tot ce faci și ești!

Politica românească a fost mereu o mlaștină. A produs scandaluri, trădări, manipulări și vendete. Dar chiar și în această mocirlă exista, până de curând, o regulă tacită: nu te răfuiești cu copiii adversarilor tăi.

Poți să-l deteşti pe Victor Ponta. Poți să-i demontezi fiecare decizie politică. Poți să-l ataci public, să-l ironizezi, să-l învingi electoral și să-i critici fiecare gest. Toate acestea fac parte din jocul politic. Dar să transformi numele unui copil într-o „vulnerabilitate” birocratică este un gest care spune ceva foarte grav despre degradarea morală a celor care pretind că reformează această țară.

Pentru că reforma nu începe cu cinism. Nu începe cu mici răzbunări administrative. Și, cu siguranță, nu începe cu stigmatizarea copiilor adversarilor politici. În acest moment, toată solidaritatea mea merge către Irina Ponta. Și către mama ei, Daciana Sârbu. Explicațiile oficiale pot invoca proceduri, criterii și liste de priorități. Dar există momente în care o societate trebuie să se privească în oglindă și să spună un lucru simplu: există o linie pe care nu ai voie să o treci.