Nașterea Maicii Domnului este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Această zi este cunoscută și sub denumirea populară de Sfânta Maria Mică și marchează începutul unui nou an bisericesc. În tradiția creștin-ortodoxă, ziua de 8 septembrie este încărcată de semnificații religioase și este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri populare.
Nașterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare a noului an bisericesc, care începe la 1 septembrie. Aceasta comemorează venirea pe lume a Fecioarei Maria, mama lui Iisus Hristos, și este considerată un moment de mare bucurie pentru creștini.
Potrivit tradiției, părinții Fecioarei Maria, Ioachim și Ana, erau oameni drepți, dar nu aveau copii. În urma rugăciunilor și a credinței lor puternice, Dumnezeu le-a dăruit un copil – pe Maria, cea care avea să devină Născătoarea de Dumnezeu. Nașterea sa este văzută ca un semn al împlinirii promisiunii divine și începutul mântuirii neamului omenesc.
Această sărbătoare este una premergătoare marilor praznice ale Maicii Domnului, precum Intrarea în Biserică, Buna Vestire sau Adormirea Maicii Domnului.
În tradiția populară românească, sărbătoarea din 8 septembrie este cunoscută sub numele de Sfânta Maria Mică, pentru a o deosebi de Adormirea Maicii Domnului (15 august), numită și Sfânta Maria Mare.
Sf. Maria Mică are un caracter festiv și este considerată un moment prielnic pentru rugăciune, recunoștință și începuturi noi. Se spune că de Sf. Maria Mică se deschid cerurile, iar rugăciunile sunt mai ușor ascultate. Este un moment de reflecție, dar și de bucurie pentru credincioși.
În unele zone ale țării, această zi este și un reper pentru sfârșitul verii și începutul toamnei, fiind asociată cu schimbări în natură și în viața cotidiană.
De asemenea, această zi este prilej de onomastică pentru femeile și fetele care poartă numele de Maria, Mariana, Marinela, sau derivate ale acestora, dar și pentru bărbații care se numesc Marian, Marin sau Mario.