„În celula 3 s-a stins lumina”. 73 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu în închisoarea de la Sighet

În 5 februarie 1953, Vasile Ciolpan, directorul închisorii de la Sighet, transmitea la București că ,,în celula 3 s-a stins lumina”. Lumina din celula 3 era Iuliu Maniu, membru de onoare al Academiei Române, președintele Consiliului Dirigent, prim-ministru al României în trei legislaturi, președinte de partid, parlamentar la Budapesta și București, om de stat.
A dorit să-și doarmă somnul de veci la Bădăcin, dar până acum nu s-a întâmplat, trupul lui se odihnește într-un mormânt neștiut, departe de țarina lui. El, creștinul convins nu are la cap o cruce.

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj – d. 5 februarie 1953, Sighet), jurist, unul dintre cei mai prestigioşi oameni politici din istoria României, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919. Având o carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani, Iuliu Maniu s-a numărat printre marii oameni de stat ai ţării noastre, luptând cu perseverenţă împotriva tendinţelor autoritare ca un adevărat apărător al democraţiei.

S-a implicat activ în realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, iar din funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent a reuşit integrarea rapidă a administraţiei din Transilvania în cea a României reîntregite. Calitatea care l-a consacrat în prim planul scenei politice a fost moralitatea ireproşabilă, motiv pentru care era numit „sfinxul de la Bădăcin”, locul unde a copilărit şi unde la maturitate se retrăgea pentru a se odihni. Cu toate acestea, Iuliu Maniu a rămas în conştiinţa publică drept liderul permanent al opoziţiei, teren pe care nu a putut fi egalat. A dus o luptă neîncetată împotriva asupririi austro-ungare asupra Ardealului românesc, împotriva dominaţiei lui Ionel Brătianu în viaţa politică şi împotriva sovietizării ţării de către autorităţile comuniste. Deşi, la început, din ambiţie politică, s-a numărat printre susţinătorii principelui Carol şi a revenirii acestuia pe tron, când noul rege a manifestat tendinţe autoritare împotriva principiilor democratice, nu a ezitat să se angajeze într-o nouă luptă de opoziţie.