Pe țărmul dimineții, marea se ridică și coboară, purtând în ea neliniștea oamenilor. Corabia ucenicilor e prinsă de vânt, de spaimă și de neputință. În întunericul nopții, valurile se ridică precum încercările ce ne asaltează sufletul.
Și atunci, Hristos vine spre ei… nu pe un drum obișnuit, ci pășind peste ape, peste logica lumii, peste frica noastră. Petru Îl vede, Îl recunoaște și cere să vină și el. Pentru câteva clipe, pașii lui ating apa ca pământul, dar vântul îl abate, privirea i se desprinde de Chipul Domnului și începe să se afunde.
Atunci, mâna lui Hristos îl prinde. Nu valul, nu vântul, ci privirea coborâtă dinspre Cer îl scoate la lumină.
Astăzi, în corăbiile vieților noastre, valurile nu lipsesc: boala, singurătatea, neputința, teama de viitor. Dar în mijlocul furtunii, El vine. Și ne spune: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți”.
Pe marea lumii, nu noi ținem pasul pe apă. Mâna Lui ne ține pe noi.
*
Evanghelia acestei duminici (Matei 14, 22-34) ne pune înainte minunea umblării pe mare. După înmulțirea pâinilor, Hristos Se retrage să Se roage, iar ucenicii pornesc singuri cu corabia. În toiul nopții, o furtună se abate asupra lor. În acest cadru, Mântuitorul vine pe ape, arătând stăpânirea Sa asupra întregii creații și puterea Lui de a păși peste ceea ce nouă ne pare imposibil.
Sfântul Ioan Gură de Aur vede aici o imagine a Bisericii: corabia e viața noastră comunitară și personală, vânturile sunt încercările, iar marea este lumea cu tulburările ei. Hristos nu vine întotdeauna imediat, ci așteaptă ca noi să simțim lipsa Lui și să-L chemăm din toată inima.
Petru, care îndrăznește să meargă pe apă, este icoana omului credincios: atâta timp cât privirea lui este ațintită spre Hristos, pașii lui rămân pe linia credinței. Când însă privește spre furtună, se scufundă. Minunea se încheie cu o mărturisire de credință din partea tuturor: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu”.
Mesajul Duminicii a noua după Rusalii este limpede: nu absența furtunii dovedește credința noastră, ci capacitatea de a-L vedea pe Hristos în mijlocul ei. Și atunci când ne afundăm, mâna Lui întinsă nu lipsește niciodată…
– Servicii de creare site web
