Sub cerul toamnei, la 1 octombrie, Biserica prăznuiește Acoperământul Maicii Domnului – un dar tainic, o promisiune de ocrotire care nu se vestejește odată cu frunzele căzătoare.
Se spune că, în vechime, la Constantinopol, în biserica Vlahernelor, credincioșii adunați la rugăciune au văzut-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stând în văzduh, cu chip luminos, întinzându-și omoforul peste popor.
Era un semn de dragoste, de mângâiere, de adăpost în mijlocul frământărilor și al primejdiilor. Din acel ceas, istoria a păstrat amintirea unei clipe de veșnicie, în care cerul s-a aplecat spre oameni.
Sărbătoarea aceasta nu e doar o pagină din trecut, ci o chemare pentru fiecare inimă. Sub acoperământul Maicii Domnului ne adăpostim cu toate fricile, slăbiciunile, neputințele și dorurile noastre. Ea nu este doar o Mamă care veghează, ci și o punte între lume și veșnicie, între suspinul nostru și mila lui Hristos.
Astăzi, bisericile răsună de rugăciuni și cântări, dar dincolo de ziduri, în adâncul sufletului, se aprinde o nădejde: că nu suntem singuri, că purtăm peste noi, nevăzut, un veșmânt de lumină, țesut din rugăciunea Preacuratei.
Acoperământul Maicii Domnului este răspunsul cerului la neliniștea lumii. Este brațul cald care ne strânge în furtună, tăcerea blândă care ne mângâie în plâns, nimbul protector peste istorie și peste fiecare clipă de viață.
Astăzi, fiecare suspin se poate înălța în rugăciune, fiecare teamă poate fi liniștită. Căci peste noi, în taină și iubire, se așterne Acoperământul Maicii Domnului.
– Servicii de creare site web
