Cand vorbesc despre afrodisiace, cei mai multi se gandesc la alimente, bauturi, licori speciale sau preparate medicale, adica produse care pot fi ingerate. Tot din categoria afrodisiacelor fac insa parte si stimulentele psihologice – mai exact excitantii vizuali, tactili, olfactivi si auditivi.
Exista sute de manuscrise antice care vorbesc despre afrodisiace si despre arta de a face „dragoste”. Mii de retete vechi au ajuns la noi pe cale verbala, fiecare popor dezvoltandu-si propria „bucatarie erotica” in functie de specificul zonei in care traia. Unii au laudat efectele ierburilor, altii au spus ca batura este cea care incinge simturile, dar exista si pareri conform carora doar prafurile secrete extrase din organele unor animale creaza o pofta nebuna de sex.
Daca ar fi sa se faca o statistica, de-a lungul timpului, cel mai adesea au fost atribuite puteri afrodisiace pestelui, legumelor si condimentelor. S-au studiat aceste mancaruri, insa specialistii au ajuns la concluzia ca ele nu contin vreo substanta care sa aiba efect direct asupra zonei genito-urinare. Prin urmare au impartasit opinia ca folclorul mentine in actualitate afrodisiacele.
S-a mers pana la ideea ca atribuirea efectelor erotice alimentelor ar tine doar de misticism. Numeroase popoare credeau ca orice fruct, leguma sau obiect care are o forma asemanatoare cu organele sexuale – cum ar fi radacina de ginseng sau cornul de rinocer – poate avea efecte terapeutice. Drept urmare au construit un intreg „arsenal” la care apelau de fiecare data cand aveau probleme la pat.
Studiile stiintifice asupra afrodisiacelor sunt totusi relativ putine. Cercetatorii s-au concentrat mai mult pe ideea de a descoperi medicamente care sa vina in ajutorul barbatilor impotenti. Ei au facut teste pentru a vedea influentele diverselor substante chimice asupra hormonilor, dar nu au insistat asupra efectelor psihice si fizice pe care le au asa-numitele afrodisiace traditionale.
Practic, medicina moderna recunoaste un numar foarte limitat de afrodisiace. S-a recunoscut insa oficial ca unele droguri (cum ar fi marijuana) si alcoolul pot sa ii scape pe multi de inhibitii si ca, in general, conduc la o excitatie sexuala marita. Printre substantele incluse oficial de medici pe lista afrodisiacelor se numara „cantharidinul” si „yohimban-ul”, ambele avand o actiune directa asupra tractului urinar.
„Cantharidinul” contine o substanta recoltata din secretiile produse de scarabeii din specia „Lytta vesicatoria”. Substanta a fost foarte des folosita in vechime pentru stimularea sexuala a barbatilor. Nu se stie insa cum au fost descoperite efectele acestui afrodisiac mai ales ca la contactul cu pielea lichidul produs de scarabei cauzeaza basici, iar inghitirea lui este foarte riscanta.
Si „Yohimban-ul” este o substanta derivata dintr-un produs al naturii. Este vorba de coaja unui arbore ce creste in centrul Africii – Corynanthe Yohimbe. La fel ca secretia scarabeilor, a fost folosita secole de-a randul pentru cresterea apetitului si imbunatatirea prestatiei sexuale. Desi a fost acceptat oficial printre afrodiziace, multi cercetatori spun ca barbatii care il incearca se infierbanta mai mult din cauza autosugestiei. Ei afirma ca numai dozele mari din aceasta substata, considerata toxica in exces, au efecte stimulatorii asupra organelor sexuale.
CITESTE SI:
Sursa: Mara Muresean
