Zimbrii care nu vor mai veni la Băiuț – sau cum lipsa de fonduri înghite o șansă pentru Maramureș

Zimbrii care nu vor mai veni la Târgu Lăpuș – sau cum lipsa de viziune înghite o șansă pentru Maramureș

O decizie aparent birocratică a Consiliului Județean Maramureș – anularea atribuirii contractului pentru realizarea rezervației de zimbri de la Târgu Lăpuș – spune, de fapt, mult mai mult decât pare. În spatele justificării oficiale, „lipsa fondurilor necesare”, se ascunde o realitate mai gravă: incapacitatea administrativă și financiară a instituției de a gestiona proiecte de dezvoltare care ar putea schimba fața județului.

Proiectul, introdus în licitație în primăvara anului trecut, prevedea proiectarea și execuția unei rezervații de animale sălbatice – un pas curajos spre revigorarea turismului ecologic în zona Lăpușului și, în special, în comuna Băiuț. O astfel de inițiativă nu ar fi fost doar o atracție turistică; ar fi fost o investiție în identitatea naturală a regiunii.

În România există astăzi cinci rezervații de zimbri. Toate au reușit, în timp, să atragă vizitatori, să educe generații tinere și să devină repere de dezvoltare locală. Băiuțul – o comună care caută de ani de zile soluții pentru revitalizare după prăbușirea mineritului – ar fi putut fi următoarea poveste de succes. Administrația locală, atât cea veche, cât și cea actuală, condusă de un primar PSD, a făcut demersuri pentru a învăța din experiența altor rezervații, pregătind terenul pentru o investiție sustenabilă.

Și totuși, totul s-a oprit. Nu pentru că proiectul ar fi fost prost gândit, ci pentru că bugetul Consiliului Județean e aproape de colaps. Decizia Consiliului Județean nu poate fi contestată din punct de vedere formal, dar ea trădează o lipsă de viziune și de priorități. O lipsă de stabilitate politică! Pleacă unii, vin alții și tot așa! În loc să se caute soluții, să se refacă planificarea bugetară sau să se apeleze la fonduri externe, s-a ales calea cea mai simplă: renunțarea. O renunțare care costă – nu doar bani, ci și încredere, speranță și potențial.

Zimbrul, simbol al puterii și al rezistenței, rămâne deocamdată doar o metaforă neîmplinită în Maramureș. Iar acolo unde ar fi trebuit să răsune pașii grei ai animalelor care au revenit în Carpați, răsună doar ecoul unui județ care, din păcate, nu mai are forța nici măcar să viseze. Deși optimist de fel, n-am crezut o secundă în implementarea reală a acestui proiect. Ia-tă din nou că am avut dreptate.

Andrei BUDA