Într-o zonă în care problemele sociale, lipsurile financiare și blocajele administrative par să fi devenit o normalitate, există inițiative care refuză resemnarea. Într-un colț de Maramureș adesea uitat de decidenți, lipsit de lideri capabili să-i valorifice potențialul, dar binecuvântat de Dumnezeu cu o natură rară și o faună de o bogăție aproape legendară, cineva a ales să facă lucrurile altfel.
Țara Lăpușului nu strălucește prin infrastructură sau investiții publice, dar strălucește prin pădurile ei adânci, prin munții care își schimbă culoarea odată cu anotimpurile și prin animalele care încă domnesc nestingherite peste aceste meleaguri. Aici, acolo unde liniștea este lege, iar urmele lăsate în zăpadă spun povești mai vechi decât oamenii, gestionarea cinegetică făcută cu minte limpede, dedicare și pasiune poate deveni un motor de dezvoltare.
Când natura este respectată, observată și evaluată cu atenție, echilibrul se păstrează. Iar atunci când se poate recolta, vestea se răspândește rapid: Asociația de Vânătoare DianaTransilvania organizează o nouă ediție a unui eveniment cinegetic devenit deja reper la nivel național. Așa a fost și în weekendul care tocmai s-a încheiat.
Întâlnirea de pe Vârful Pietriș
Zeci de vânători din toate colțurile României, dar și din afara granițelor, s-au adunat pe Pasul Pietriș, la Popasul Vânătorului, acolo unde asociația își are sediul, ca într-un punct de veghe peste întregul ținut. Oameni diferiți, uniți de aceeași pasiune: respectul pentru vânătoare, pentru natură și pentru tradiție.
Au vânat împreună, au împărtășit povești, au râs, au trăit experiențe comune și au plecat acasă cu mult mai mult decât trofee – cu amintiri greu de șters. Alături de ei, numeroși pasionați locali au făcut parte din echipa de organizare, contribuind activ la reușita acestei ediții.
Prima zi – pădurile din Copalnic-Mănăștur
Dimineața a debutat sub semnul unei ninsori autentice, așa cum doar luna ianuarie știe să ofere. Fulgi mari, liniște deplină și o atmosferă care a adăugat dramatism și dinamism întregii experiențe.
Cu noaptea în cap, dar cu sufletele pline de energie și rucsacurile atent pregătite, participanții au pornit spre locul primei goane. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării: înainte de intrarea în teren, regulamentul este explicat, procedurile sunt respectate, iar siguranța primează.
Odată ajunși în pădurile din zona Mănăștur, sunetele vânătorii au început să spargă liniștea codrilor. Ecoul goarnelor, lătratul câinilor, pașii grăbiți prin zăpadă – toate au compus o simfonie arhaică, în care omul și natura se întâlnesc sub reguli clare. Rezultatele au apărut rând pe rând, fiecare exemplar recoltat fiind tratat cu respectul cuvenit simbolurilor vii ale pădurii.
Ziua s-a încheiat sub semnul unui apus spectaculos, pe malurile Lăpușului, unde cerul a ars în nuanțe de portocaliu și violet, ca o recompensă pentru efortul depus.
A doua zi – munții din Botiza
După o seară de odihnă, a doua zi a adus o nouă provocare: zona Botiza. Munți aspri, păduri dese, un teritoriu în care urșii și lupii conviețuiesc cu mistreții, căprioarele și alte minunății ale naturii sălbatice.
Mistrețul a fost obiectivul principal al acestei zile, iar vânătorii și-au atins scopul cu rezultate îndestulate, apreciate inclusiv la nivel național. Totul a fost posibil datorită unei organizări impecabile și a pasiunii celor care gestionează acest fond cinegetic.
Finalul – mai mult decât vânătoare
Seara s-a încheiat cu încununarea rezultatelor, cu fotografii menite să întărească amintirile și să spună, peste ani, povestea acestor zile. Imagini cu oameni obosiți, dar fericiți, cu trofee, cu focuri aprinse și priviri care trădau satisfacția unei experiențe autentice.
Seara s-a închiat cu joc și voie bună, dar și o masă binemeritată după două zile pe cât de frumoase, pe atât de dificile!
Concluzia este una simplă, dar puternică: iată cum ceva ce, în România, de multe ori nu se face „cu cap”, poate deveni un exemplu de bună practică. Turismul cinegetic, gestionat corect, poate aduce plusvaloare economică, poate atrage oameni influenți și poate deschide discuții reale despre dezvoltarea unei zone defavorizate.
Participanții la aceste vânători nu sunt simpli turiști. Sunt elită în domeniile lor – oameni de afaceri, profesioniști care au demonstrat ceva în viață și care, poate, își pot pune amprenta asupra viitorului economic al Țării Lăpușului. Discuțiile au început, provocările sunt pe masă, iar rămâne de văzut cât de curând vor fi transformate în fapte.
Deocamdată, însă, rezultatele vânătorii vorbesc de la sine. Iar Țara Lăpușului, pentru câteva zile, nu a mai fost un loc uitat, ci un loc descoperit.
Aceasta este doar o poveste scurtă din care ați descoperit unele din tainele acestui domeniu cinegetic pe care țara noastră trebuie să-l valorifice cu adevărat. Dar cele două zile de vânătoare vor fi transpuse într-un film. Rămâneți aproape de canalul de YouTube al asociației și veți fi cu adevărat surprinși.
Foto: Cătălin – Studio 22CNV
Andrei BUDA
– Servicii de creare site web
