În cabinetul său, Ioana folosește adesea metafore pentru a-i ajuta pe oameni să își înțeleagă mai bine propriile trăiri. Uneori, spune ea, o imagine poate transmite mai mult decât o explicație lungă și complicată. Una dintre cele mai puternice imagini la care revine frecvent este cea a lui Atlas – titanul condamnat să poarte lumea pe umeri.
„Pentru mine, aceasta este imaginea pe care o aud cel mai des în poveștile oamenilor”, mărturisește Ioana. „Convingerea că trebuie să ducă pe umeri greutatea tuturor.”
În spatele acestei metafore se regăsesc viețile multor oameni care ajung să preia responsabilități emoționale peste măsură: grijile părinților, suferințele copiilor, problemele de la serviciu, nevoile partenerului sau așteptările prietenilor. Din dorința de a ajuta și de a fi „puternici”, mulți ajung să creadă că trebuie să țină singuri totul în echilibru.
„La început pare un gest de iubire și chiar o dovadă de maturitate”, explică ea. „Dar, în timp, greutatea începe să se simtă.”
Această povară nu rămâne doar la nivel emoțional. Corpul începe să reacționeze prin oboseală constantă, mintea prin anxietate, iar emoțiile prin iritare, tristețe sau sentimentul că nu mai există loc pentru propria persoană.
Ioana spune că, în multe situații, simpla odihnă nu mai este suficientă. Mai mult, apare vinovăția atunci când oamenii încearcă să spună „nu” sau să stabilească limite sănătoase.
În astfel de momente, îi invită pe cei din fața sa să facă un exercițiu simplu de imaginație: după ce își vizualizează imaginea lui Atlas, să se vadă pe ei înșiși în locul titanului și apoi să își imagineze cum ar fi să lase, măcar pentru câteva clipe, globul jos.
„Cum s-ar simți în acel moment?”, întreabă ea.
Nu este vorba despre abandon sau indiferență, subliniază psihologul, ci despre acceptarea faptului că nimeni nu poate fi responsabil pentru tot și pentru toți.
„Există probleme care sunt ale noastre și probleme care nu sunt ale noastre. Putem să îi însoțim pe ceilalți în suferințele lor, dar nu putem face în locul lor munca necesară pentru a le rezolva.”
Ea vorbește și despre nevoia de echilibru în relații și familie, acolo unde poverile trebuie împărțite, nu purtate de un singur om.
„Sunt poveri pe care le putem duce împreună, în cuplu sau în familie, dar nu singuri. Trebuie să știm când să cerem și celuilalt să pună umărul.”
În opinia Ioanei, sănătatea psihică nu înseamnă capacitatea de a rezista la orice sau de a duce totul fără ajutor. Din contră, ea începe în momentul în care oamenii învață să diferențieze între ceea ce pot susține și ceea ce nu le aparține.
„Niciun om nu a fost construit să poarte o lume întreagă pe umeri”, spune ea. „Nu avem misiunea lui Atlas, dar avem responsabilitatea de a avea grijă de propria noastră viață, astfel încât să fim autentici, prezenți și disponibili pentru cei pe care îi iubim.”
La final, întrebarea rămâne deschisă pentru fiecare dintre noi:
„Tu cum îți mai odihnești umerii?”
– Servicii de creare site web
