Sărbătorile de primăvară m-au purtat spre Nordul României, o parte chiar înfloritoare, dar mult mai liniștită a țării noastre, unde agitațiile politice ajung mai greu și unde nu provoacă atîtea valuri și temeri. Cele mai multe se pierd în anonimatul pe care îl și merită.
Un popas la Mănăstirea Bârsana rămîne însă în minte oricărui călător și credincios. Cine intră în curtea mănăstirii „Soborul sfinților 12 Apostoli” rămîne îmbogățit cu imaginea unui așezămînt monahal, construit din lemn, cum n-a mai văzut niciodată.
Mănăstirea Bârsana arată ca un vîrf și ca o capodoperă a lucrăturii în lemn, ca un monument al artei care domină Maramureșul și Oașul, întregind spre vestul României salba de mănăstiri din Nordul Moldovei.
Mănăstirea Bârsana a fost reconstruită și re-ctitorită într-o vatră monahală veche de secole. A renăscut abia după 1990. Maica Filofteia Oltean de la mănăstirea Râmeți și-a asumat proiectul reconstrucției pe locul unde preoți români au apărat credința moroșenilor și unde abia se mai găseau rămășițe din vechile ruine.
În 1993, maica Filofteia, devenită stareța mănăstirii, împreună cu credincioșii din Bârsana, cu părintele Gheorghe Urda și cu sprijinul Patriarhului Teoctist, au pus piatra de temelie pentru reconstrucția și renașterea Mănăstirii Bârsana.
Din 1994, maicile Filofteia și Emanuela Oltean după ani buni de viață monahală la Rîmeți au tot strunit și coordonat lucrările de construcție. În 2012, la 30 iunie, biserica din lemn din Bârsana a fost tîrnosită, devenind punctul de plecare al unui așezămînt monahal de o frumusețe unică, proiectul dezvoltării întregului complex aparținînd arhitectului Dorel Cordoș. Pictura a fost încredințată profesorului Octavian Ciocșan.
Scriu aceste rînduri în semn de considerație față de strădania celor două surori, Filofteia și Emanuela Oltean, maica Filofteia devenind de multă vreme stareța-stavroforă a mănăstirii Bârsana și inima acestei dezvoltări greu de imaginat pentru cine nu i-a trecut pragul.
Două surori cu o putere de muncă și cu o credință nezdruncinată în Biserică au dat Maramureșului și României un complex monahal din lemn de o frumusețe inegalabilă.
Numai cine își petrece zile sau măcar ore în această cetate spirituală ridicată din lemn, cu un muzeu îmbogățit de nenumărate obiecte de cult, carte veche și capodopere ale artei bizantine din perioada iconoclastă, poate realiza anvergura operei născută din strădaniile și credința localnicilor, dar mai ales a celor două surori.
Un popas la Mănăstirea Bârsana și clipele de meditație în inima acestui spațiu spiritual te duc repede cu gîndul la minunile pe care omul le poate face.
Nu treci de poartă și descoperi că te afli în inima uneia dintre ele.
Cornel Nistorescu – pentru redacția9.ro
– Servicii de creare site web
