«În fragmentul evanghelic din această duminică, evanghelistul Luca relatează despre vizita lui Isus la casa Martei şi a Mariei, surorile lui Lazăr (cf Lc 10,38-42). Acestea îi dau bun-venit, iar Maria se aşează la picioarele lui pentru a-l asculta; lasă ce avea de făcut pentru a sta aproape de Isus: nu vrea să piardă nici unul din cuvintele sale. Ca în cazul Mariei şi pentru fiecare dintre noi nu ar trebui să existe vreo ocupaţie şi nici vreo preocupare care să ne ţină departe de Învăţătorul divin. Totul trebuie lăsat la o parte, pentru că – atunci când Isus vine în vizită în viaţa noastră – prezenţa şi cuvântul său ocupă primul loc înainte de orice alt lucru. Domnul ne surprinde întotdeauna: când ne aşezăm să-l ascultăm cu adevărat, norii de risipesc, îndoielile lasă locul adevărului, temerile cedează spaţiul seninătăţii, iar diferitele situaţii din viaţă îşi află locul cuvenit.» Prin această reflecţie – rostită duminică, 21 iulie a.c., în contextul rugăciunii „Angelus” (Îngerul Domnului), din Piaţa Sfântul Petru – papa Francisc a oferit o cheie de lectură a Evangheliei Duminicii a 16-a de peste an, şi anume trebuinţa de a lăsa totul la o parte atunci când Isus vine să ne viziteze viaţa, deoarece prezenţa şi cuvântul său au precedenţă faţă de orice altceva.
Oprindu-se asupra scenei în care Maria din Betania stă la picioarele lui Isus, pontiful a comparat acest gest cu atitudinea celui credincios aflat în rugăciune, care ştie să rămână în ascultare în prezenţa Învăţătorului şi intră în sintonie cu El.
Papa Francisc: «Înseamnă să faci un popas în timpul zilei, să te reculegi în tăcere câteva minute pentru a-i face loc Domnului care „trece” şi a găsi curajul de a sta puţin „deoparte” cu El pentru a ne întoarce apoi, cu mai multă seninătate şi eficienţă, la treburile de fiecare zi. Lăudând comportamentul Mariei, care „a ales partea cea bună” (v.42), Isus pare să ne repete fiecăruia dintre noi: „Nu vă lăsaţi copleşiţi de treburile pe care le aveţi de făcut, ci ascultaţi înainte de toate vocea Domnului, pentru a îndeplini cum se cuvine îndatoririle pe care viaţa vi le încredinţează.”»
Referindu-se la Marta, sora Mariei, pe care evanghelistul Luca o prezintă ca fiind cea care se ocupă de primirea plină de atenţie a lui Isus, pontiful a evidenţiat darul ospitalităţii avut de Marta, care este într-atât de plină de treburi încât Isus îi spune „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată” (v.41).
«Prin aceste cuvinte» – a explicat pontiful – «Isus nu are intenţia să condamne atitudinea de slujire, ci mai ales agitaţia cu care o încărcăm uneori. Şi noi împărtăşim preocupările sfintei Marta şi, după exemplul său, ne propunem să facem astfel încât, în familiile şi în comunităţile noastre, să se trăiască sentimentul ospitalităţii, al fraternităţii astfel încât fiecare să aibă oportunitatea de a se simţi „acasă”, în special cei neînsemnaţi şi cei săraci.»
Papa Francisc: «Aşadar, Evanghelia de azi ne aminteşte că înţelepciunea inimii constă în a şti să conjugăm aceste două elemente: rugăciunea şi acţiunea. Marta şi Maria ne indică calea. Dacă vrem să gustăm viaţa cu bucurie, trebuie să o asociem cu aceste două comportamente: pe de o parte, „a sta la picioarele” lui Isus pentru a-l asculta în timp ce ne dezvăluie secretul fiecărui lucru; pe de altă parte, a fi plini de atenţie şi gata oricând să oferim ospitalitate, când Isus trece şi bate la uşa noastră, cu chipul prietenului care are nevoie de o gustare şi de un moment de fraternitate.»
La finalul cuvântului de învăţătură, pontiful ne-a îndemnat să invocăm mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, Maica Bisericii, şi să-i cerem să ne dăruiască harul de a-l iubi şi de a-l sluji pe Dumnezeu şi de a-i iubi şi sluji pe fraţi cu mâinile Martei şi cu inima Mariei, „pentru ca, rămânând întotdeauna în ascultarea faţă de Cristos să ajungem să fim făuritori ai păcii şi ai speranţei.”
În cadrul saluturile succesive rugăciunii antifonului marian, papa Francisc a amintit de primul pas al omului pe Lună, din urmă cu 50 de ani: «Fie ca acel mare pas al umanităţii să aprindă dorinţa de a merge împreună spre ţeluri şi mai măreţe: mai multă demnitate celor lipsiţi de apărare, mai multă justiţie în rândul popoarelor, mai mult viitor pentru casa noastră comună.»
De asemenea, printre pelerinii salutaţi duminică, 21 iulie, s-au numărat şi seminariştii şi formatorii din cadrul Congregaţiei Slujitorii Carităţii – Opera Don Guanella – din Iaşi, România.
Sursa:vaticannews.va/ro
– Servicii de creare site web
