Procesul jafului considerat „al secolului”, în care au fost furate piese din Tezaurul Dacic de la Coțofenești, a intrat într-o nouă etapă, după ce procurorii olandezi au cerut pedepse de până la 5 ani și jumătate de închisoare pentru cei trei suspecți implicați.
Furtul, care a vizat artefacte expuse la Muzeul Drents, este descris de anchetatori drept unul „bine organizat”, însă numeroase detalii rămân încă neelucidate, inclusiv locul în care au fost ascunse comorile după sustragere. „În ceea ce ne privește, locul în care s-au aflat comorile va rămâne întotdeauna un secret”, au transmis procurorii.
Cea mai severă pedeapsă, de 66 de luni de închisoare, a fost cerută pentru unul dintre suspecți, considerat figura centrală a operațiunii și care a refuzat să încheie un acord cu anchetatorii. Ceilalți doi inculpați riscă pedepse mai mici, de aproximativ 3 ani și 8 luni, după ce au acceptat să coopereze, inclusiv în vederea recuperării unor piese furate. Ancheta scoate la iveală și un detaliu surprinzător: cel mai tânăr dintre suspecți, în vârstă de doar 21 de ani, nu avea antecedente penale și era pasionat de pictură. Prezența sa în acest caz a șocat inclusiv familia. Mama tânărului a declarat în fața instanței că nu își poate explica implicarea fiului său într-o astfel de rețea, descriindu-l drept „naiv și ușor de influențat”.
Tânărul, identificat în dosar drept Jan B., a fost arestat ultimul și a jucat un rol-cheie într-o operațiune sub acoperire. Potrivit anchetatorilor, acesta ar fi discutat cu agenți infiltrați despre vânzarea obiectelor furate pentru sume care ajungeau la 400.000 de euro. Ulterior, însă, și-a retras declarațiile, susținând că a fost supus unei presiuni „inacceptabile” și că a oferit informații neadevărate.
În sala de judecată, atmosfera a fost tensionată, fiind prezenți și membri ai familiilor suspecților. Cei trei inculpați au ales, în mare parte, să își exercite dreptul la tăcere, însă, potrivit judecătorilor, presiunea asupra lor este vizibilă.
Recuperarea coifului și a celor două brățări dacice s-a realizat în urma unor negocieri complexe, însă întârzierea acestui proces a ridicat noi semne de întrebare legate de traseul obiectelor și de posibili complici.
Cazul rămâne unul emblematic pentru vulnerabilitățile patrimoniului cultural în fața rețelelor infracționale internaționale și evidențiază complexitatea anchetelor transfrontaliere. Verdictul final este așteptat în perioada următoare, iar implicațiile sale ar putea avea ecou nu doar în Olanda, ci și în România, țara de origine a acestor artefacte de o valoare istorică inestimabilă.
– Servicii de creare site web
