Istoria magilor de la Răsărit și semnificația darurilor lor

Fiecare scenă a Nașterii Domnului include trei personaje misterioase, îmbrăcate în haine vaporoase.
Aceștia sunt cei trei înțelepți, care aduc ca daruri: aur, tămâie și smirnă. Ei au călătorit din Orient pentru a se întâlni cu Pruncul Iisus. Ei apar în poveste de nicăieri și apoi dispar din nou. Sau nu?
Cei trei înțelepți, sau magii, sau cei trei regi, au venit dintr-un neam străin, de undeva departe din Orient, și au venit până la Betleem, pentru a întâlni un Rege despre care știu că a fost profețit, pentru că i-au văzut steaua către răsărit, și au urmat-o până în Israel.
Ca și în cazul majorității persoanelor menționate în Noul Testament, Biserica deține mai multe informații despre aceste trei personaje.

Magii de la Răsărit sunt un personaj colectiv din Evanghelia după Matei. Aceștia, alături de păstori, sunt descriși drept primii veniți la Nașterea Domnului – în Evanghelia după Luca primii veniți sunt păstorii de pe câmp, iar în Evanghelia după Matei primii veniți sunt acești străini, sosiți dinspre răsărit.

În tradiția românească sunt numiți Cei Trei Crai de la Răsărit, iar la catolici au și nume: Melchior, Baltazar și Gaspar. Ar fi adus pruncului Isus trei daruri: aur, smirnă și tămâie. In cultura populară se afirmă că ar fi fost trei.

Conform bisericii romano-catolice, Melchior, Baltazar și Gaspar sunt considerați sfinți și sunt sărbătoriți pe data de 6 ianuarie. Numele crailor de la Răsărit a fost menționat într-o evanghelie a Bisericii Armenești, aici menționându-se și rangul lor: Melkon, Regele Persiei, Gaspar, Regele Indiei și Baltazar, Regele Arabiei. În unele țări cu o majoritate romano-catolică, precum țările Americii Latine și țările iberice, tradițional regii magi aduceau cadouri copiilor, Moș Crăciun fiind un personaj de import și de dată recentă.

Țara aflată la răsărit de unde vin acești magi sau împărați ar putea fi Babilon (conform Sfântului Maxim și Teodot de Ancira), Persia (potrivit Sfântului Clement din Alexandria și a Sfântului Chiril din Alexandria) sau Arabia (după Sfântul Iustin, Tertulian și Sfântul Epifanie).

În tradiția creștină, cele trei daruri au fost înțelese ca o sinteză teologică: aurul arată regalitatea lui Hristos, tămâia divinitatea Sa, iar smirna umanitatea Sa destinată jertfei. Fără să își dea neapărat seama, magii au predicat Evanghelia prin darurile lor: Dumnezeu a coborât ca Rege, Preot și Mântuitor.

Povestea Magilor rămâne o chemare atemporală. Cel mai mare dar al Crăciunului este Hristos însuși, iar cel mai frumos răspuns este o viață dăruită Lui cu recunoștință și iubire. În felul acesta, darurile magilor nu sunt doar amintiri biblice, ci modele vii pentru un Crăciun trăit cu sens, credință și bucurie.