Când un oficial de rang înalt al statului se apucă să acuze bunica că „face gaura la buget”, ceva fundamental s-a rupt între cetățean și instituție. Ceea ce a spus domnul Adrian Nica, președintele ANAF — că gemul făcut în casă și produsele pentru autoconsum „afectează gap-ul de TVA” — nu este doar o gafă tehnocrată. E o provocare deliberată la adresa demnității oamenilor simpli și o dovadă de orbire instituțională.
Să pui pe aceeași balanță borcanul de gem cu milioanele de euro care dispar prin scheme fiscale sofisticate este o eroare de judecată sau, mai grav, o minciună utilă. Nu bunica de la țară, nici femeia din bloc care pune murături pentru iarnă sunt „vinovate” pentru deficitul fiscal al României. Vinovați reali sunt rețelele de evaziune, firmele paravan, importurile fantomă, companiile care mută profitul peste granițe și sistemul administrativ incapabil să le prindă. Și totuși, în loc să țintim acolo, oficialii ne arată cu degetul pe care face dulcețuri în propria bucătărie.
Aceasta nu e retorică — e o formă de violență simbolică. Să legi economicul de domestic e o metodă perversă de a transfera responsabilitatea falimentului administrativ pe umerii celor mai vulnerabili. În loc să investească în instrumente moderne de control, în resurse la frontieră, în digitalizare și în urmărirea tranzacțiilor suspecte, ANAF găsește „vinovați” la domiciliu. E o demonstrație clară de priorități inversate: avem vigilență zero pentru elite, dar vigilență maximă pentru femeia care fierbe gem.
Și mai e un efect periculos, despre care trebuie spus pe față: astfel de declarații fac ca furia socială să alunece. Când instituțiile te tratează cu dispreț și arată cu degetul spre propria ta bunică, nu e surprinzător că oamenii caută soluții extreme. Frustrarea nu se evaporă — se radicalizează. Te întrebi apoi cum crește apetitul pentru mesaje extreme, pentru simplificări toxice, pentru ura îndreptată spre vecinul tău care supraviețuiește din economie informală. Da, este normal — și inevitabil — ca, în aceste condiții, o parte din societate să devină vulnerabilă la ideologii dure: pentru că cineva trebuie să învinovățească pe cineva, iar instituțiile au oferit deja țapul ispășitor.
Voi, cei din fruntea ANAF, trebuie să înțelegeți responsabilitatea istorică a unei astfel de declarații. Nu mai sunteți doar funcționari: deveniți actori politici care modelează atmosfera publică. Fiecare cuvânt aruncat în spațiul public mută percepții și poate alimenta resentimente. Când un președinte al Fiscului face o comparație între borcanul de gem și gaura la buget, el nu doar derutează opinia publică — el cumpără teren pentru ura populară, pentru populisme primitive și pentru soluții simpliste care promit „ordine” dar disprețuiesc dreptatea.
Să fiți clar: nu acuz bunica. O apăr. O amenință statul ineficient, cu aroganța lui tehnocrată. Și trag un semnal de alarmă: dacă nu ne reîntoarcem urgent la priorități raționale — combaterea evaziunii profesionale, audit real al importurilor, transparență în proprietăți și venituri, pedepsirea celor care ocupă funcții publice pentru îmbogățire ilicită — vom plăti nu doar în termeni financiari, ci în termeni sociali. Vom plăti cu dezbinare, cu creșterea extremismelor și cu degradarea încrederii în stat.
Domnule Adrian Nica: rușinea nu este a bunicii care pune murături. Rușinea este a dumneavoastră. Rușinea e a unei instituții care, în loc să curețe mizeria de la vârf, se apucă să dea vina pe cenușa gospodăriilor noastre. Să vă fie rușine că transformați tradiția într-un suspect, că preferați žarova vorbăriei sterile în locul măsurilor care ar închide adevăratele găuri din sistem.
Adevărata reformă fiscală nu începe cu amenzi simbolice pentru gospodine. Începe cu curajul de a pune față în față evazioniștii mari, de a urmări fluxurile de capital, de a reforma legislația și de a face ANAF o instituție care nu umilește cetățenii, ci îi protejează. Până atunci, când instituțiile vor continua să arate spre borcane, nu spre conturile offshore, responsabilitatea pentru consecințele sociale — inclusiv creșterea ideilor extremiste — va rămâne scrisă cu litere clare pe umerii lor.
Lăsați gemul bunicii în pace. Și, dacă aveți întăriri de inteligență fiscală pe care nu le folosiți, folosiți-le ca să vânați adevărații prădători, nu gingășia gospodăriei românești.
Andrei BUDA