Trăim într-o țară împărțită. Nu doar în două. Într-o mie de bucăți mici, fiecare convinsă că deține adevărul absolut.
Unii sunt suveraniști, alții globaliști. Unii cred că Europa ne salvează, alții că ne vinde. Unii poartă ie, alții blugi. Unii mănâncă banane, alții jură pe ceapă românească.
Și toți, absolut toți, se cred mai buni decât ceilalți.
Am ajuns să ne urâm cu o pasiune demnă de cauze mai nobile. Nu mai e vorba de opinii, ci de tabere. Nu mai discutăm idei, ci ne atacăm reciproc, cu aceeași violență cu care ne claxonăm în trafic.
E o furie generalizată. O răutate mocnită care a prins curaj pe internet, în secțiunea de comentarii și în postările „cu subînțeles”.
Ce e mai trist? Că nimeni nu mai ascultă pe nimeni.
Când spui ceva, orice, imediat se caută eticheta. „Ești cu ăia!” „Ești plătit!” „Ești prost!”
Nu contează că aduci argumente, fapte, cifre. Nu contează că vorbești civilizat. Important e să fii înjurat. Să ți se spună cine ești, chiar dacă nu ești.
Am observat în timp un lucru: toți reacționează la fel. Toți. Fie că se numesc suveraniști, useriști, băsiști, proruși sau pro-occidentali.
Au aceeași sensibilitate, aceeași vanitate și același dispreț față de oricine nu le confirmă bula.
Diferența e doar de decor, de înjurat, toți te înjură, doar că unii scriu cu emoji-uri și majuscule, ceilalți cu diacritice și metafore.
Unii te amenință cu patria, ceilalți cu dex-ul…
Dar în esență, e aceeași otravă.
Nimeni nu mai vrea să aibă dreptate prin argumente. Vrem doar să câștigăm prin zgomot.
Să avem ultimul cuvânt, să ne simțim importanți, să-l punem la punct pe celălalt.
Am înlocuit respectul cu sarcasmul, gândirea cu eticheta, și dialogul cu monologul urlat.
Și ce-am câștigat din asta? Nimic.
Doar mai multă ură, mai multă confuzie, mai multă tăcere între oameni care altfel ar fi putut vorbi.
Poate că e momentul să înțelegem că a avea o opinie nu înseamnă a avea o armă.
Că a fi contrazis nu e o insultă.
Și că, în fond, toți suntem egali — fie că purtăm blugi, ie, ori costum, fie că mâncăm banane sau murături.
Pentru că până când nu vom învăța să ne ascultăm unii pe alții, vom rămâne o țară de oameni gălăgioși, care se bat pentru nimic, convinși că luptă pentru tot.
– Servicii de creare site web
