Statul român e maestru la un singur lucru: să ne dea impresia că trăim într-o țară normală. Ne-a servit digitalizare cu garnitură de conferințe și vorbe mari, ne-a promis „debirocratizare” și ne-a vândut iluzia că, în sfârșit, intrăm și noi în rândul lumii civilizate. Din 2019, pe platforma hub.mai.gov.ro, românul poate obține online cazierul judiciar. Normalitate, nu? Adică ceea ce în alte țări se face de zeci de ani, dar la noi a părut o revoluție.
Numai că statul român are o boală cronică: nu suportă să fie simplu. Așa că inventează noi hârtii, noi bătăi de cap, noi umilințe. Exemplu? Certificatul de „integralitate comportamentală”, o minunăție birocratică născută prin Legea 118/2019. Ce spune hârtia asta? Că nu ai comis infracțiuni prevăzute la articolul 1, alineatul 2 din lege. Cu alte cuvinte, e tot un fel de cazier, dar cu alt nume și alt ștampilagiu. Și unde se eliberează? Online? Evident că nu! La ghișeu, cu drumuri, cozi și nervi, la mila unui polițist plictisit.
Îți dă statul o mână de oxigen cu digitalizarea, dar imediat îți mai bagă un furtun pe gât, ca să nu cumva să respiri prea liber. Asta e România: îți ia cu o mână ce îți dă cu cealaltă. O democrație care nu e încă moartă, dar zace în moarte clinică, cu aparatele ținute la priză doar pentru a mima că trăiește.
Normalitate? Asta e normalitatea noastră: un pas înainte, doi pași înapoi, și mereu cu cetățeanul pus pe drumuri. Și concluzia e simplă: nu digitalizarea ne lipsește, ci voința de a nu-și mai bate joc de oameni.
Andrei BUDA