Scenaristul, scriitorul si publicistul Fanus Neagu a murit marti dimineata la ora 3,30, la Spitalul Elias din Capitala, a declarat purtatorul de cuvant al spitalului, dr. Valentin Calu. Fanus Neagu avea 79 de ani. El s-a nascut in 1932, la 5 aprilie, in comuna Gradistea de Sus, judetul Braila. Povestitor si nuvelist extraordinar, inspirat in special de lumea taraneasca, dar si de specificul vietii portuare dunarene din zona sud-estica a tarii, a Brailei natale, Fanus Neagu s-a impus prin cartile sale ca unul dintre marii povestitori ai literaturii romane, pitorescul, lirismul si savoarea lexicala din scrierile sale asigurand autorului un foarte mare si bine meritat succes.
A urmat Scoala de Literatura ‘Mihai Eminescu’ (1951-1953) si apoi cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti.
Dupa ce si-a terminat studiile, a fost invatator in satul Largu din Baragan (1953-1954), apoi a lucrat ca redactor la ‘Scanteia tineretului’ (1954-1956), la revistele ‘Luceafarul’ si ‘Amfiteatru’ (1965-1968), ca secretar al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si redactor-sef la revista ‘Literatorul’ (1990-1998).
A condus Teatrul National ‘I.L. Caragiale’ din Bucuresti, in calitate de director, intre anii 1993-1997.
Literar, a debutat cu nuvela ‘Dusman cu lumea’, aparuta in revista ‘Tanarul scriitor’ (1954), patru ani mai tarziu debutand editorial cu povestirile din ‘Ningea in Baragan’ (1959). Au urmat culegerile de povestiri si nuvele ‘Somnul de la amiaza’ (1960), ‘Dincolo de nisipuri’ (1962), ‘Cantonul parasit’ (1964, Premiul Uniunii Scriitorilor), ‘Vara buimaca’ (1967) – care au fost incluse, alaturi de lucrari inedite, in antologiile ‘In vapaia lunii’ (1971, 1979), ‘Fantana’ (1974), si alte volume de proza scurta, printre care: ‘Casa care se leagana’ (1972), ‘Pierdut in Balcania’ (1982), ‘Povestiri din drumul Brailei’ (1985), ‘Partida de pocher’ (1994) si ‘O corabie spre Bethleem’ (1997), ‘Dincolo de nisipuri’ (2004).
Despre mecanismul si geneza povestirii, scriitorul insusi marturisea: ‘O povestire e o fibra din durerea trecerii noastre. Cand e vesela, lumineaza tampla; trista, izbeste-n osul fruntii. O povestire buna si scurta tine de magic. (…) Povestirile se scriu asa: se ia un fapt de viata, real sau inchipuit, se tavaleste printr-un morman de amintiri si-un munte de observatii asupra oamenilor si a naturii, se scoate apoi pe o vale verde, se pune la uscat pe un maces inflorit, e lasat sa-l bata soarele si sa-l fluiere, se trage apoi la sticla si se varsa, pe innoptate, cu multa inchipuire proaspata, in urechea copiilor’.
Cateva dintre nuvelele si povestirile sale au fost traduse si incluse in numeroase antologii aparute in strainatate.
Ca prozator, a cunoscut deplina consacrare cu romanul ‘Ingerul a strigat’ (1968), titlu de referinta al prozei romanesti postbelice, carte care a dominat evenimentele editoriale ale anului in care a aparut. Acest prim roman a fost urmat de ‘Frumosii nebuni ai marilor orase. Fals tratat despre iubire’ (1976), ‘Scaunul singuratatii’ (1988), toate trei obtinand Premiul Uniunii Scriitorilor, si de ‘Tara hotilor de cai’ (1991), ‘Amantul Marii Doamne Dracula’ (2001). In anul 2004 i-a aparut ‘Asfintit de Europa, Rasarit de Asie. Jurnal cu fata ascunsa’ (2 volume).
Unii critici i-au reprosat aproape lirismul, metaforismul excesiv, care ar fi inadecvate genului epic. Este adevarat ca de la ‘Ingerul a strigat’, pana la ‘Amantul Marii Doamne Dracula’ scriitorul manifesta tot mai acut tendinta subiectivizarii, a stilizarii metaforice. Dar, in loc sa fie un motiv de repros, din prejudecata ca epicul cere in mod necesar obiectivitate, metafora, element stucturant fundamental, poate oferi, dimpotriva, cheia originalitatii scriiturii ‘fanusiene’.
Atras de teatru, a scris cateva piese, intre care ‘Eclipsa de zgomote’ (1970, piesa in doua parti), ‘Scoica de lemn’ (1978), ‘Casa de la miezul noptii sau Paiata soseste la timp’ (1988), toate premiate de Uniunea Scriitorilor, ‘Olelie’ (1983). A semnat, singur sau in colaborare, scenarii de film: ‘Lumina de iulie’ (1963), ‘Casa de la miezul noptilor’ (1975), ‘Lisca’ (1983), ‘Sosesc pasarile calatoare’ (1984), ‘Casa din vis’ (1991), ‘Terente – regele baltilor’ (1995) s.a.
A colaborat cu articole, reportaje, povestiri la foarte multe ziare si reviste, a prefatat diverse carti cu profil sportiv sau turistic si a mai publicat ‘tablete’ sportive, foarte pitoresti, in ‘Romania literara’, adunate in volumele ‘Cronici de carnaval’ (1972) si ‘Cronici afurisite sau Poeme cantate aiurea’ (1977). Printre volumele sale de publicistica se numara si ‘Cartea cu prieteni. Poeme rasarite in iarba’ (1979) si ‘A doua carte cu prieteni’ (1985), care contin insemnari despre scriitorii pe care i-a cunoscut, ‘Insomnii de matasa’ (1981), ‘Intamplari aiurea si calatorii oranj’ (1987).
De asemenea, a scris si literatura pentru copii (‘Caii albi din orasul Bucuresti’, 1967).
Membru corespondent (din 12 nov. 1993) si membru titular (din 21 dec. 2001) al Academiei Romane.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
