Elena Pop, sora lui Iuliu Maniu, a decedat la 22 decembrie 1935.
S-a căsătorit cu vicarul Năsăudului Ioan Pop. A fost preşedinta „Reuniunilor Femeilor Române” în Năsăud şi Blaj şi vicepreşedinta „Uniunii Femeilor Române” din provinciile Unite. A fost în 1894 alături de acuzaţii din marele proces al Memorandumului.
Elena Maniu s-a născut în Şimleu în 24 mai 1869, pe când tatăl lor, Ioan Maniu, era judecător la tribunalul de acolo. Ulterior, odată cu mutarea tribunalului în 1876, la Zalău, Elena şi-a petrecut acolo o bună parte a copilăriei şi tinereţii. În primii ani ai tinereţii, Elena Maniu l-a cunoscut la Gherla pe dr. Ioan Pop, care pe atunci era profesor de teologie acolo, şi foarte tânără, la doar 17 ani, s-a căsătorit. Soţii au locuit cu Demetriu Coroianu, care era rectorul seminarului, până în 1891, când Ioan Pop a fost numit vicar episcopesc în Năsăud.
Doar 15 ani a durat această fericită căsnicie, Ioan Pop stingându-se în floarea vârstei, la 42 de ani, la 1 august 1901. Elena rămâne văduvă la 32 de ani, cu patru copii mici: Livia, născută în Gherla, la 14 septembrie 1887, moare la Cluj în 16 martie 1966; Ionel, născut la Gherla, la 24 noiembrie 1889, moare la 27 ianuarie 1985, este înmormântat la Blaj; Matei născut în Năsăud la 29 decembrie 1891, moare în Genova, Italia, la 14 februarie 1919 ca voluntar în Legiunea Română din Italia; Iuliu, născut în Năsăud, la 10 decembrie 1894, mort în Cluj la 22 septembrie 1898; Clariţa, născută în Năsăud, la 17 iulie 1900 După moartea soţului ei, Elena a stat la Blaj împreună cu fratele ei Iuliu Maniu, care a avut grijă de educaţia aleasă a fiilor ei.
A fost cunoscută ca „Doamna cea bună”, româncă, în suflet avea săpată adânc dragostea de neam, ajutată şi de luminoasa tradiţie de lupte naţionale ale familiei.
O găsim tânără, între doamnele românce, care s-au grăbit la Cluj, ca în 1894 să fie alături de acuzaţii din marele Proces al Memorandului. A fost alături neîncetat de fratele ei drag Iuliu, în lupta acestuia fără odihnă. A fost Preşedinta „Reuniunilor Femeilor Române” în Năsăud şi Blaj, fiind amintită în multele opere culturale şi umanitare. De asemenea a fost vicepreşedinta „Uniunii Femeiolor Române din provinciile Unite” fiind mereu în fruntea acţiunilor româneşti. În jurul ei a răspândit numai binefacere, fapte de bunătate, sfaturi înţelepte, îndumări nobile.
Atrasă fiind de locurile obârşiei spre sfârşitul vieţii îi plăcea să petreacă mai mult timp la Dealul Ţarinei. Aici împreună cu sora sa Cornelia (Sora Cecilia), depănau cu seninătate amintiri, cârmuind gospodăria, mângâindu-se în ceasuri de reculegere în capela din casă şi aşteptându-i pe cei dragi acasă.
Elena Pop n. Maniu, s-a stins la Dealul Ţarinei în noaptea de 22/23 decembrie 1935, împărtăşită fiind cu Sfintele Taine, la vârsta de 67 de ani dintre care 35 de grea văduvie. Erau lângă ea fratele Iuliu, sora Cornelia, copiii Livia, Ionel, şi Clariţa. Lângă „Pomul lui Bărnuţiu” îşi doarme somnul de veci alături de părinţii ei Ioan şi Clara, fiul Matei şi sora Cornelia.
„A murit Doamna cea bună”
Presa vremii a avut articole elogioase la moartea Elenei Pop, ziarul „Unirea Poporului” de la Blaj scria în articolul: „A murit Doamna cea bună”:„…astăzi această Doamnă bună şi cu inimă mare nu mai este între cei vii. A coborât în pământul rece, sub Dealul Ţarinei, chiar în ziua Sfântului Ajun, când îngeraşii de la Viflaim coborâţi pe raza stelei, vesteau lumii „pace şi între oameni bună învoire”. Iată ce scria şi ziarul „România Nouă” de la Cluj în articolul: „Elena Dr. Pop născ. Maniu”: “… nobleţea de suflet şi modestia întrupată, înzestrată cu alese calităţi, aristocrată adevărată, mamă iubitoare, mare româncă şi devotată fiică a Sf. Biserici Greco-catolice, Elena Pop n. Maniu a fost cunoscută şi apreciată în cele mai largi cercuri ale societăţii noastre”.
– Servicii de creare site web
