Creștinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan, cel care a anunţat venirea lui Hristos. Aproape 2 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica

Sfântul Ioan Botezătorul, cunoscut în tradiția populară sub numele de Sfântul Ion sau Sântion, ocupă un loc central în calendarul ortodox este prăznuit anual la data de 7 ianuarie. Această zi este dedicată Soborului Sfântului Ioan Botezătorul.

În spiritualitatea românească, Sfântul Ioan este venerat ca Înaintemergător al Domnului, ocrotitor al pruncilor și al apei, iar sărbătoarea sa este asociată cu numeroase obiceiuri și credințe populare menite să aducă sănătate, belșug și protecție pe parcursul anului.

Sfântul Ioan Botezătorul, fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, este una dintre figurile fundamentale ale creștinismului. Nașterea sa a fost vestită de îngerul Gavriil, iar viața lui s-a desfășurat trăind în pustiu, hrănindu-se cu lăcuste și miere sălbatică și purtând haine aspre din păr de cămilă.

Misiunea sa a fost aceea de a pregăti poporul pentru venirea lui Iisus Hristos, chemând oamenii la pocăință și botezându-i în apele Iordanului, vestind: „Pocăiți-vă, că se apropie Împărăția Cerurilor”. Pentru acest rol, Biserica îl numește Înaintemergătorul Domnului.

În iconografia ortodoxă, Sfântul Ioan este adesea reprezentat cu aripi, simbol al rolului său de mesager divin, fiind considerat unul dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății, după Fecioara Maria.

Ziua de 7 ianuarie este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și urmează imediat Bobotezei, când este sărbătorit Botezul Domnului în Iordan, momentul revelării Sfintei Treimi. În credința populară, Sfântul Ion este văzut ca protector al vieții, al copiilor și al apei sfințite, iar rugăciunile adresate lui sunt considerate aducătoare de sănătate și ocrotire pentru familie.

Sărbătoarea este una a bucuriei și comuniunii, iar tradiția spune că tristețea în această zi poate aduce un an lipsit de noroc.
Obiceiurile diferă de la o regiune la alta, dar au în comun ideea de purificare, veselie și solidaritate comunitară. Printre cele mai cunoscute se numără:

Iordănitul femeilor – un ritual vechi în care femeile se adună la o gazdă, aduc mâncare și băutură și petrec până dimineața, cu dans și cântec, afirmându-și legăturile de solidaritate;

Udatul Ionilor, practicat în Bucovina și Transilvania – sărbătoriții sunt stropiți simbolic cu apă sau purtați în alai prin sat, în amintirea botezului;

Bradul împodobit la poartă, pus la casele celor care poartă numele Ion sau derivate;

Petreceri cu muzică și lăutari, organizate de sărbătoriți;

Stropirea cu agheasmă mare de la Bobotează, considerată protectoare împotriva bolilor;

Aprinderea focurilor sau a candelelor în gospodării, pentru a alunga răul și a aduce lumină;

Împărțirea de daruri (alimente sau băuturi), pentru a atrage belșugul în casă.

Tradiția populară păstrează și o serie de reguli menite să protejeze familia și gospodăria:

nu se bea vin roșu, deoarece amintește de sângele vărsat la martiriul sfântului;

trebuie să fie veselie în casă, deoarece tristețea aduce necazuri tot anul;

nu se folosește cuțitul, alimentele fiind rupte cu mâna;

nu se consumă usturoi, pepene sau alte alimente „în cruce”;

candela sau lumânarea nu se stinge, pentru bunăstarea familiei;

nu se spală rufe, nu se face curățenie mare, nu se coase și nu se mătură;

ziua este ținută pentru a feri casa de incendii și animalele de fiare sălbatice;

fetele tinere se spală pe față cu apă de fântână pentru frumusețe și sănătate;

stropirea cu agheasmă este considerată obligatorie pentru protecție împotriva bolilor.

Aproape 2 milioane de români își serbează onomastica, purtând nume precum Ioan, Ion, Ionuț, Ioana sau Ionela