Astăzi, Evanghelia ne arată chemarea celor dintâi apostoli. Pe țărmul lacului Ghenizaret, Hristos trece pe lângă niște pescari obosiți, care-și spălau mrejele după o noapte fără rod. Și le spune simplu: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.”
Ei L-au urmat îndată, lăsând în urmă corabia, năvoadele, tot ce aveau. Pentru un cuvânt, pentru o privire, pentru o taină pe care atunci nici nu o înțelegeau pe deplin.
Duminica aceasta, a 18-a după Rusalii, ne cheamă și pe noi la aceeași cutremurătoare hotărâre: ce suntem gata să lăsăm pentru a-L urma pe Hristos? Nu e vorba doar de lucruri materiale, ci de poverile noastre ascunse, de fricile care ne țin pe loc, de mrejele în care ne prindem singuri.
Chemarea Domnului nu e pentru câțiva aleși, ci pentru fiecare suflet. Și de fiecare dată când răspundem, chiar și cu un pas mic, chiar și cu o șoaptă de „Da, Doamne”, inima noastră devine o corabie care pornește spre larg.
Astăzi ni se amintește că Hristos nu cheamă oameni perfecți, ci oameni dispuși să-L urmeze. Și că adevărata pescuire nu se măsoară în pești, ci în vieți schimbate de iubirea Lui.
Să avem curajul să lăsăm mrejele și să pornim după El…
– Servicii de creare site web
