Când subprefectul filmează, iar un nepalez sare în apa înghețată pentru a salva o fetiță

Incidentul grav petrecut în Parcul Nicolae Romanescu din Craiova, unde o fetiță de 5 ani a fost la un pas de moarte după ce a căzut în lacul înghețat, scoate la iveală nu doar un act de eroism, ci și un eșec moral al administrației.

În timp ce mai mulți oameni – inclusiv tatăl copilului – au încercat fără succes să ajungă la fetiță, rămânând blocați în gheață, un cetățean nepalez, în vârstă de 48 de ani, a ales să facă ceea ce situația cerea: a intrat în apa înghețată, a înotat printre sloiuri și a ținut copilul la suprafață până la sosirea pompierilor. Gestul său a salvat o viață.

În același timp, conform imaginilor apărute în spațiul public, subprefectul județului, aflat la fața locului, a filmat întreaga scenă de pe mal, fără a interveni în vreun fel. Funcția obligă. Sau ar trebui.

Subprefectul nu este un simplu martor. Este un reprezentant al Guvernului în teritoriu, un om al administrației publice, a cărui prezență într-o situație-limită implică responsabilitate, coordonare și acțiune, nu documentare video pentru rețelele sociale.

Nu i se cere nimănui să fie erou, dar se poate cere decență, implicare și leadership. Într-un moment critic, în care un copil se zbătea între viață și moarte, diferența dintre a scoate telefonul și a căuta soluții reale spune mai mult decât orice comunicat oficial ulterior.

Contrastul care spune totul: – un muncitor venit de la mii de kilometri distanță, fără funcție, fără obligații administrative, care își riscă viața pentru un copil străin. De cealaltă parte:
– un înalt funcționar al statului român, prezent la fața locului, care asistă pasiv.

Este un contrast dur, dar real, care ridică o întrebare incomodă:
ce înseamnă, în practică, să fii „om de stat” într-o situație de criză?

Recunoștință pentru erou, tăcere din partea autorităților

Până în acest moment, doar un consilier municipal, medic de profesie, a mulțumit public cetățeanului nepalez și a cerut sprijinirea și recompensarea acestuia. Din partea celorlalte autorități, reacțiile întârzie.

Poate că nu există o obligație legală de a intra în apă.
Dar există, fără îndoială, o datorie morală de a nu rămâne spectator atunci când o viață este în pericol.

Iar această datorie nu aparține celui venit din Nepal.
Aparține, înainte de toate, celor care conduc.