Astăzi, Hristos rostește cuvintele care taie adânc și vindecă în același timp: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă.”
E poate cea mai grea poruncă și totodată cea mai înaltă treaptă a dragostei. Nu e ușor să binecuvântezi atunci când ai fost rănit. Nu e simplu să ierți atunci când inima sângerează. Și totuși, aici începe adevărata libertate a sufletului.
Dragostea de vrăjmași nu este slăbiciune, ci putere lăuntrică. Nu înseamnă uitarea răului, ci vindecarea lui prin har. Este o cruce grea, dar o cruce care luminează cerul.
Hristos nu ne cere ceea ce El însuși nu a făcut. Pe Cruce, cu mâinile străpunse, a spus: „Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac.”
Astăzi, în Duminica a 19-a după Rusalii, Evanghelia nu ne vorbește despre fapte spectaculoase, ci despre biruințe tăcute: o inimă care nu răspunde cu ură, un suflet care alege să ierte.
Acolo se naște împărăția lui Dumnezeu.
– Servicii de creare site web
