2 februarie – Sărbătoarea Întâmpinării Domnului

La 2 februarie ortodocșii și catolicii sărbătoresac „Întâmpinarea Domnului”. La patruzeci de zile de la nașterea sa, conform Legii lui Moise, Sfântul Iosif și Fecioara Maria l-au prezentat pe Isus în templul din Ierusalim, unde bătrânul Simeon l-a numit „lumină spre luminarea neamurilor”.

Denumirea răsăriteană de „Întâmpinarea Domnului” exprimă faptul că Mesia vine în Templul său și-l întâlnește pe Poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, reprezentat de Simeon și Ana. În Apus, în trecut, era văzută mai ales ca o sărbătoare a Maicii Domnului, fiind numită, până în 1960, „Purificarea Mariei”, cu referire la Legea iudaică: Lev 12.
Prin prisma religiei creștine semnificația sărbătorii este dată de Hristos ca lumină a neamurilor. Hristos aduce lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Creștinii trebuie să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtășesc misiunea și viața lui Isus Hristos.

El a împlinit acest lucru pentru oameni, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului. Hristos a devenit asemenea oamenilor prin întrupare și, deoarece El Însuși a fost ispitit, îi ajută pe toți cei care sunt ispitiți.

Tradiția sfințirii lumânărilor de praznicul Întâmpinării Domnului este specifică, în România, zonelor Ardealului și Maramureșului, ca rezultat al influenței creștinismului vestic.