Au fost momente cand s-au indoit chiar si ei de puterea de a merge mai departe. De capacitatea lor de a intra in careul de asi si de a-si indeplini, astfel, obiectivul sezonului. Au fost momente in care au pus privirea in pamant si au uitat ca, in fiecare din noi, „locuieste” un potential campion. Au fost, insa, si momente in care victoriile le-au permis, chiar daca doar in sinea lor, sa spere la mai mult. Sa creada in faptul ca, o echipa, pentru a obtine o performanta, nu are nevoie neaparat de individualitati stralucitoare, cat de un exercitiu coerent de comunicare si o truda permanenta de sudare a relatiilor de joc. Au fost si clipe in care au luptat cu curaj, crezand in steaua lor norocoasa si in faptul ca nimeni nu este invins pana cand nu pune genunchiul in pamant.
Voleibalistii de la Stiinta Explorari Baia Mare s-au autodepasit in acest sezon si, cu toata subiectivitatea din lume, recunosc ca a te autodepasi intotdeauna mi s-a parut mult mai important decat a castiga vreo batalie cu ceilalti. Cu altii. Cele mai importante victorii sunt cele care le repurtezi in fata propriilor limite, iar sportivii lui Marius Botea si Sorin Pop exact asta au reusit.
Au pornit la drum pentru a intra in primele patru echipe din Romania. Au reusit, chiar daca drumul a fost dificil. Complicat de valoarea celorlalti sau complicat pur si simplu de ei insisi. Au trecut de Unirea Dej in prima faza de Play Off si au inceput sa viseze frumos. Un lux pe care, haideti sa recunoastem, nu ni-l permitem multi dintre noi si nici de prea multe ori. Au ajuns in semifinale sa joace impotriva echipei Tomis Constanta, cotata drept principala favorita la titlu, dupa ce aceasta terminase sezonul regulat pe primul loc, fiind invinsa doar de Dinamo, in capitala. Dupa ce au primit fel si fel de epitete si etichete, sportivii de la Stiinta Explorari au intrat in semifinale din postura de outsideri si au mers la malul marii stiind ca nu au nimic de pierdut, ci totul de castigat. Au jucat dezinvolt si au distrus bursa pariurilor, invingand pana atunci invincibila Tomis. Nu o data, ci de doua ori.
Revenind acasa, pericolul cel mai mare era sa se creada dinainte invingatori. Sa creada, cu infumurare, ca e de ajuns sa isi puna adidasii de joc in picioare si nu se vor opri pana in finala. Si a venit infrangerea. Dusul rece si aprig care a durut precum o lama rece alunecata cu sadism in rana. Au adunat lume la sala cat nu mai vazuse polivalenta de ceva timp la un meci de volei si si-au trimis acasa suporterii, mai fideli sau mai de ocazie, impovarati de deceptie. Toata lumea si-ar fi dorit marti o victorie, pana si antrenorul Marius Botea, care visa, mai in secret, mai marturisit, sa primeasca in dar o calificare in finala.
Meciul de ieri a fost pe muchi de cutit. Te-a purtat prin cascada de emotii, ridicand si cele mai mici tensiuni pana in tavanul polivalentei. Spectatorii au tacut asediati de teama unei alte deziluzii sportive. Apoi s-au ridicat in picioare si au scandat cu frenezie numele echipei care ne-a reamintit, daca uitasem, cumva, pe parcurs, de ce iubim sportul. Pentru ca dincolo de toate maruntisurile banale de zi cu zi din lumea arenelor, vine cate o zi, numai buna de pus in albumul cu amintiri si de asezat cuminte in suflet, in care pur si simplu iti vine sa-ti canti bucuria pe strazi. O astfel de zi a fost ziua de ieri. Voleibalistii lui Botea si Pop au luptat si au gresit. Au ezitat si ne-au imbolnavit. Au punctat si ne-au facut sa sarim in aer. Dar, mai presus de orice, au crezut in ei si au luptat pana la capat. Cu talent, cu disperare, cu frumoasa nebunie. Si s-au calificat in marea finala, spulberand statistici, mototolind calculele hartiei si scotand din cursa pentru aur chiar echipa favorita.
Cenusareasa semifinalelor s-a transformat intr-o echipa care are medaliile de argint in gat dar care, precum marii campioni, stie ca, daca iti propui putin, obtii putin. Asa ca baimarenii tintesc in continuare aurul. Dar indiferent daca il vor obtine sau nu, le multumim pentru bucuria pe care ne-au oferit-o. Pentru spectacolul sportiv la care ne-au facut martori. Si, mai ales, din nou cu tot subiectivismul lumii adunat in tastatura calculatorului, le multumim pentru faptul ca ne-au arat ca, uneori, e de ajuns sa indraznesti si vei castiga. E de ajuns sa crezi in tine si vei invinge. E de ajuns sa nu-ti asterni privirea in pamant si te vei autodepasi. Pentru toate acestea, va multumim.
Foto (c) eMaramures.ro.
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
