Vizita pastorală a Sfântului Părinte Francisc la Trieste

Am voit să-i mulţumesc arhiepiscopului pentru atâtea lucruri, dar mai ales pentru unul: că nu a „vorbit” despre bolnavi… I-a nominalizat! Îi cunoaşte pe nume! Şi acesta este un exemplu, deoarece caritatea este concretă, iubirea este concretă. Mulţumesc mult arhiepiscopului, pentru că are acest obicei. Fiecare persoană, sănătoasă sau bolnavă, mare sau mică, fiecare persoană are o demnitate. Demnitatea se arată cu numele şi el cunoaşte numele. Foarte frumos. Acum îmi doresc să meargă înainte în această cunoaştere, pentru că odată am întâlnit un paroh de la munte – era paroh pentru trei sate – şi i-am spus: „Dar spune-mi, tu eşti capabil să-i cunoşti pe oameni pe nume?”, şi el mi-a răspuns: „Eu cunosc şi numele câinilor familiilor!”. Acum îmi doresc ca el să meargă înainte şi să cunoască numele câinilor.

Iubiţi fraţi şi surori,

Înainte de binecuvântarea finală, doresc să vă salut pe voi toţi, adunaţi în această piaţă atât de sugestivă. Mulţumesc episcopului pentru cuvintele sale şi mai ales pentru pregătirea vizitei, şi cu el celor mulţi care au colaborat, în special pentru liturgie – sunt buni aceştia de la liturgie; aplauze maestrului şi tuturor – şi pentru multele servicii; precum şi atâtor persoane care au participat cu rugăciunea. Asigur apropierea mea de cei bolnavi – am salutat mulţi dintre ei –, de cei închişi, care au voit să fie prezenţi, de migranţi – Trieste este o poartă deschisă pentru migranţi – şi de toţi cei cărora le este mai greu.

Trieste este unul dintre acele oraşe care au vocaţia de a face să se întâlnească popoare diferite: înainte de toate pentru că este un port, este un port important, şi apoi pentru că se află la răscrucea între Italia, Europa centrală şi Balcani. În aceste situaţii, provocarea pentru comunitatea eclezială şi pentru cea civilă este de a şti să unească deschiderea şi stabilitatea, primirea şi identitatea. Şi atunci îmi vine să spun: aveţi „documentele în ordine”. Mulţumesc! Aveţi „documentele în ordine” pentru a înfrunta această provocare! Fiind creştini, aveţi evanghelia, care dă sens şi speranţă vieţii noastre; şi fiind cetăţeni, aveţi Constituţia, „busolă” credibilă pentru drumul democraţiei.

Şi atunci, înainte! Înainte! Fără frică, deschişi şi trainici în valorile umane şi creştine, primitori, dar fără compromisuri cu privire la demnitatea umană. Cu privire la asta nu este de joacă.

Din acest oraş să reînnoim angajarea noastră de a ne ruga şi a lucra pentru pace: pentru martirizata Ucraina, pentru Palestina şi Israel, pentru Sudan, Myanmar şi fiecare popor care suferă din cauza războiului. Să invocăm mijlocirea Fecioarei Maria, venerată pe Muntele Grisa ca Mamă şi Regină.