In jur de o suta de mii de basarabeni au iesit pe strazile Chisinaului pentru a cere unirea cu Romania. Multimea adunata la chemarea fortelor unioniste din Republica Moldova a fost atat de numeroasa incat i-a surprins si pe organizatori. Normal, de prin 1991 n-a vazut capitala atata puhoi de lume. La vederea multimii, agentiile de presa ostile au inceput sa transmita stiri despre mitingul pro-aderare la Uniunea Europeana, minimalizand caracterul pro-unionist al manifestarii. Vorba unuia dintre participanti, din zece pancarte opt erau cu unirea si doua cu Europa. Nu trebuie sa ne miram, avem de-a face cu adevarati maestri ai manipularii maselor.
Se vorbeste despre palma pe care au primit-o rusofonii din republica, adeptilor Moscovei nevenindu-le sa creada ca romanii se pot mobiliza si iesi in strada intr-o asemenea proportie. E un semnal de alarma pentru toata lumea. Lucrurile sunt intr-o permanenta schimbare, mesajul transmis catre toti cei interesati de situatia din acest rasarit al Europei fiind unul cat se poate de clar: de azi incolo totul depinde de noi, vointa unui popor e mai puternica decat tot felul de tratate facute pe picior de-a lungul istoriei.
Adica nu te poti aseza de-a curmezisul drumului firesc al istoriei, deoarece, indiferent cate piedici ai pune, tot se va gasi un moment prielnic pentru realizarea unui deziderat secular. Trebuie sa fim constienti ca unirea, reasezarea Romaniei in granitele ei firesti (chiar si fara partea de nord a Bucovinei), deranjeaza pe multi, ca atare se vor impotrivi din rasputeri ca ea sa se realizeze.
Daca mitingul le-a dat o palma rusofonilor, cozile de topor din Romania au primit un binemeritat picior in fund. Ca sunt destui romani care se impotrivesc acestei reparatii istorice, asteptata de doua secole. Sigur ca argumentele lor puerile nu stau in picioare, dar asta nu-i impiedica sa fie adversarii proiectului major de interes national.
Imi vin in minte spusele recente ale venerabilului istoric Neagu Djuvara: „De frica Rusiei, Europa nu va admite niciun gest in acest sens, dar eu cred ca Romania trebuie sa fie mai curajoasa si sa aiba un discurs public clar adresat basarabenilor: «Noi va primim oricand vreti sa veniti». Romania face treaba buna cu cetateniile pe care le da basarabenilor, dar trebuie sa ajunga sa guverneze Republica Moldova. Oricum, e ilogic ca Basarabia sa nu se uneasca cu Romania, cum s-a intamplat cu cele doua Germanii”.
Pana la referendumul de care vorbeste distinsul istoric mai sunt cativa pasi importanti de facut. Ei nu constituie o noutate, oricare om cu scaun la cap stie ca o comunitate de patru milioane de cetateni a suferit transformari majore in cele doua secole (minus cele doua decenii pomenite mai sus) cat a fost administrata de Moscova.
Putini dintre noi stiu ca exista si functioneaza in Romania, in Basarabia, in Europa, SUA si Canada, Platforma Civica Actiunea 2012, cea mai puternica structura de acest gen din Romania. Spre deosebire de altele, membrii acestei platforme civice muncesc din greu la realizarea singurului obiectiv asumat: unirea dintre cele doua state romanesti. In acest moment se deruleaza proiectul Aducem Basarabia acasa, prin care va fi promovata in Parlament, pana la sfarsitul acestui an, prima lege nascuta din initiativa cetateneasca. Legea contine trei obiective majore, care odata indeplinite vor facilita mult realizarea unirii: infiintarea unui departament special aflat in subordinea premierului, care sa se ocupe numai de aceasta problema, extinderea drepturilor de cetatenie romana asupra tuturor cetatenilor Basarabiei, stabilirea dreptului de munca in Romania.
Dupa legiferarea acestor obiective, in doi-trei ani se poate trece la organizarea referendumului, care va avea rezultatul dorit. Cei mai optimisti dintre unionisti sustin ca termenul final pentru realizarea dezideratului este anul 2018. Da, e si anul centenarului Marii Uniri, deci s-ar potrivi de minune o noua minune.
Foarte pe scurt despre riscurile care ar putea aparea dupa realizarea unirii. Pe termen scurt ne vom confrunta cu o crestere a criminalitatii organizate, va exista un puseu inflationist din cauza majorarii salariilor in Basarabia, se va manifesta o imigratie accentuata dinspre judetele sarace catre cele bogate, vor fi ceva probleme cu integrarea populatiei rusofone.
Si tot asa despre avantajele pe care le-ar aduce unirea. In primul rand am deveni o tara cu o populatie de 25 milioane de locuitori, ceea ce nu e deloc de neglijat in conditiile in care populatia europeana scade constant in ultimele decenii.
Potentialul agricol al Basarabiei este urias, mai ales pentru unele produse cu mare cautare in UE: tutun, vin, legume, culturi ecologice. Se va crea o baza largita de promovare a exporturilor de bunuri si produse alimentare catre Rusia, Ucraina si Asia.
Investitiile straine ar creste imediat datorita fortei de munca ieftine, dar si din cauza stabilitatii politice a unei tari de marime apreciabila.
E limpede ca nu am avea nimic de pierdut, dimpotriva. Numai cei spalati pe creier pot sustine contrariu. Niciodată în istorie unirea fireasca a doua state surori n-a facut decat sa intareasca statul rezultat, sa-i creasca puterea, prestigiul si influenta. In cazul nostru, cand e vorba de aducerea acasa a unei parti din teritoriul rapit in urma cu exact doua secole, nu poate fi vorba decat de o reparatie morala, de o datorie implinita.
Sursa: Grigore Ciascai