Vezi GALERIE FOTO
Incepand cu vreo 19-20 de ani in urma, colaborand cu listasii Alpinet, urmarind si citind pasionat prestigioasa revista Muntii Carpati, mai apoi Muntii Carpati-Romania-Natura.ro, publicand ulterior in ele ani la rand, dialogand e-mail intens cu turisti-fotografi-botanisti nebuni dupa natura, de la geologie la flora si fauna, apoi multi ani colaborand cu WWFDCP, activisti ONG-isti, custozi de arii naturale protejate, sapand cu acribie apoi pe Internet sau in excelenta mica enciclopedie a lui Adrian Schlesinger, informatician aradean, deosebit de pasionat si riguros botanist- www.spontana.org, am aflat ca primavara in Transilvania, nu si in Maramures ori Salaj, infloresc dediteii sau sisineii.
Am constatat insa ca denumirile populare vizeaza de fapt doua specii botanice diferite, Adonis vernalis, cu flori galbene sau/si galben-portocalii, respectiv Pulsatilla sp., ceva mai scunde, paroase pe frunze, tulpini si flori, cu varietatile comune Pulsatilla alpina, albe, cu reversul petalelor albastru-vinetiu , cunoscute drept oite, admirabile de ex. si in P.N.M.Maramuresului, P.N.M.Rodnei, Pulsatilla montana (Anemone pulsatilla), albastra cu reflexe viisinii sau liliachii, destul de comuna in Transiilvania in zonele limitrofe Sibiului-Sighisoarei dar si in Cheile Valisoarei (Aiudului), Piatra Secuiului (Rametea) insa cel mai accesibil ca distanta din Baia Mare in situl Fanatele Clujului (165 km/sens via Ghrela-Apahida-Cluj Napoca).
Pulsatilla patens vegeteaza ca endemit in Fanatele Clujului, iar pe dunele de nisip de langa Carei, localitatea Foieni, in situl Pasunea Gradina Cailor, vegeteaza un alt endemit, de asemeni cu flori albastre-liliachii -Pulsatilla pratensis. Adonis vernalis acapareaza si decoreaza precum niste solare, mici, diademe galbene sau/si portocalii dealurile cu fanate si pajisti intinse dinspre Turda spre Sebes dar ele pot fi vazute si in Fanatele Clujului ori ceva mai la vest, in Salistea Noua, nu insa si in Maramures ori prin Salaj.
Toti acesti deditei sau sisinei, albastri ori galbeni, infloresc in primaverile normale meteorologic la finele lunii martie si in debutul lunii aprilie, pana prin 15 (ca si Frittilaria meleagris, splendida lalea pestrita admirabila in valea Almasului-SJ, in lunca aferenta satului Hida, dar si in lunca Vaii Salajului-satul Rodina, locatia La Mociri sau in Lucacesti-Rezervatia Bavna, de stejar pedunculat si colonia de Ardea cinerea – starci cenusii, respectiv ceva mai la NE, in padurea de stejar Fersig, locatiai La Dii (vii adica).
Asadar, perioada de inflorire ar fi trebuit sa inceapa dupa 15-20 martie doar ca la acea data si ulterior, pe 27-29 03 a.c., a nins in Maramures , ca si in Transilvania si intreaga tara de altfel, zapada mieilor depasind adesea 25 cm grosime iar temperaturile nocturne oscilasera intre -11 si – 4 C.
Documentandu-ma, incercand sa aflu detalii referitoare la siturile Fanatele Clujului, am aflat ca aici se pot gasi si rare exemplare rare de Pulsatilla patens (intr-o locatie cunoscuta de botanistii si biologii U.B.B.Cluj Napoca) dar mai ales un endemit unic in Romania, Bulbucodium versicolor-sprenghel, o floare scunda, liliachie, care ar face orice turist ori botanist amator neavizat s-o confunde cu banalele branduse de primavara datorita taliei, formei, culorii doar ca frunzele lanceolate aduc maidegraba celor incipiente de lalele sau zambile, avand o tenta verde-ruginie sau verde roscata. in plus, inafara rezervatiei , intr-o locatie nedivulgata de biologi si botanisti, poate fi vazuta primavara devreme specia Adonis volgensis, alt endemit exceptional cu flori galbene.
Am mai aflat si ca ceva mai la NV, abordabil din comuna Baciu, e situl fosilifer din satul Corusu, o fosta cariera de conglomerate gresoase. Cu siguranta situl Fanatele Clujului merita vizitat si in Florar, Ciresar ori luna lui Cuptor deoarece in functie de anotimp pot fi descoperite aici o suita de plante, fluturi si pasari rare dar si broaste testoase de apa dulce, tritoni.
E bine, in masura posibilitatii, ca traseele de apropiere spre destinatiile turistice sa fie abordate de fiecare data pe variante diferite macar meteorologic, sau ca anotimp, daca rutier e practic destul de dificil. In consecinta, desi traseul e putin mai lung ( cu cca 25-30 km) am decis sa ajung in Cluj Napoca taind-o prin Baia Sprie, continuand prin stravechiul Fisculas si prin tara Lapusului, de-acolo iesind in soseaua Dej-Cluj si valea Somesului prin Cheile Babei.
Raul Cavnic, involburat si poluat
Se anunta un week end in racire (de parca nu fusese o ploioasa, cu revarsari de ape si friguroasa primavara pana acum). Temp. 6 C in Baia Mare si abia 4 C in Tg.Lapus. Cer acoperit, plumburiu. inselatoare spargeri de nebuloase, cu brese solare rosietice si alb-argintii bordari ale culmilor, cu spumoase neguri albe ridicandu-se din Chiuzbaia spre Ignis ori dinspre Ciontolan spre Gutai si vf.Mogosa. Impresionante, ca intotdeauna, semetele iviri ale ascutitelor turle de lemn apartinand bisericilor din Surdesti si Plopis (monumente istorice UNESCO). Frumoasa si relativ recent restaurata biserica de lemn din Laschia, cu turla bulbucata tradand influentele barocului transilvan tarziu.
Nebun, involburat, r.Cavnic pe la Vad dar si crunt poluat cu deseuri menajere si plutinde veritabile armada de caravele policrome de PET-uri ( la fel aveau sa fie v.Bloaja, r. Lapus, v.Poienii, Valea Calda, Somesul si luncile inundate ale acestora, toate scotand sinistru la iveala noncivilizatia-noneducatia-mitocania multor bipezi neoameni. Splendida Culmea Preluca datorita alb-inlantuitilor nori de deasupra-i. Ceata laptoasa pe Dl.Pietris. Niciunde Cufoaia. Trist, plouat, neguros Borcutul, dar frumoasa vasta panorama spre Culmea Breze-Alunis. Nevazut Hudinul si tiblesul. Imens r.Lapus, amenintator, involburat, galagios la frumoasele-n orice anotimp praguri ale sale de la Razoare.
Niciunde acum sisturile cristaline de-aici, punctate cu mii si mii de cristale sur-negricioase de granati, submersi de asta data.Terne dolinele la apropierea de Valeni, sur-trist si pitorescul de regula Valeni al Lapusului. Nimic spectaculos acum in Coruieni si Draghia. Intersante insa Cheile Babei, cuptoarele sale traditionale de ars var, chiar daca majoritatea-s in ruina si acaparete de balarii si daca limitrofii locuitori folosesc zona (sit natural, sic !) drept groapa pentru gunoaiele lor menajere.
Spectaculoasa Valceaua Diavolului (Dracului), seaca atunci cand am parcurs-o de unul singur in toamna 2012, cu un inspumat si cascadat pe alocuri fuior alb de ape acum, navalind dupa cateva serpuiri prin talvegul calcaros in lutoasa, excesiv crescuta ca debit, v.Poiana. Spectaculoasa iesirea sudica din Cheile Babei, spre Poiana Blenchii, in aval de puntea ce sare peste v.Poienii pentru a descinde la o pensiune turistica destul de noua dar etern pustie.
Frumos pragul calcaros-involburat, abundent acum, al v.Poienii (de regula acoperit cel mult de un voal delicat de apa vara). Exuberanta florala in dreapta soselei, cu mii de exemplare de albastrele -Hepatica nobilis- alaturi de ciubotica cucului-Primula veris -galbene pal dar si policrome, mai rare insa exemplare de mierea ursului-Pulmonaria officinalis, toate pitite la poalele tufelor spinoase de porumbari, carpeni, corni, sangeri,paducei si macesi.
Nimic interesant de-aici pana la Jucu, inafara Somesului dezlantuit, revarsat larg catre Dej, parand o mare labartata, albia sa fiind recognoscibila doar dupa paralelele siruri de salcii si plopi uriasi. M-ar fi tentat o deviere din Bontida la stanga, spre Castelul Banfi dar…se anutasera averse consistente pentru dupa-amiaza, se facuse treptat ora 11 si voiam sa vad daca Fanatele Clujului pot fi abordate dinspre NE, via Campenesti.
Imediat dupa Herghelia Jucu am deviat dreapta, asfaltul lasand curand locul unui carosabil larg, pietruit, infernal de gropos, lutos mai apoi. Un localnic, intrebandu-ma daca vreau sa ajung la pescaria Campenesti, mi-a sugerat sa renunt inainte de-a ma impotmoli sau distruge autoturismul. Ceea ce am si facut de altfel, revenind la sosea, continuand spre giratoriul dinaintea Apahidei, iar de-acolo in dreapta, pe centura Clujului (santier urban, se lucreaza din vara 2102 la amenajarea liniei noi de tramvai) pana la supermarketul Real. De aici am luat-o in dreapta si in sus (atentie, nu pe soseaua ce va acompania v.Chinteni spre localitatea omonima ! ).
Asfaltul face loc, trecand prin stanga si pe deasupra Realului, drumului pietruit -str.Valea Fanatelor-orientat NE si apoi N. Spre S apare panorama vasta a Clujului si Feleacul iar spre V-SV coamele ninse ale Muntelui Mare din Apuseni.
Pajiste galbena de ciubotica cucului
Se urmeaza drumul care trece printre rare case si vile noi apoi printr-o livada, descinde pe culme de unde coboara spre Valea Calda. in fata dar mai ales in stanga, spre SV-V, se contureaza satul razletit Valea Fanatelor. Drumul principal o ia costis stanga apoi ajunge la podul peste foarte modeasta si incipienta Valea Calda. In fata, dincolo de pod, apare panoul informativ al Fanatelor Clujului iar la N si la cca 200 m, se contureaza cele mai estice glimee din locatia botezata La Coparsaie. Deasupra lor se iveste un huci tanar de foioase intercalate cu pin. Sfatuit (telefonic-zona cu semnal slab GSM) de catre Vizauer Csaba dar si de catre un localnic am preferat deplasarea auto inca cca 1 km la stanga , pana ce drumul pietruit deveni foarte ingust, inierbat, mocirlos, iar in dreapta aparura stalpi electrici si un drum de car orientat spre N, ducand spre zona vestica a sitului.
Inspirat, am lasat aici autoturismul si dupa incaltarea cizmelor de cauciuc ( neinspirat, neluandu-mi betele de trekking) doar cu aparatul foto in mana am luat-o in sus pe drumeagul smoliu-untos-alunecos, avand in dreapta o ravena amenajata odinioara. Dupa cca 150-200 m am dat de pajistea abundand de galben-pal exemplare frumoase de Primula officinalis -ciubotica cucului cu petioluri inca scunde, multe aflate abia in stadiul de boboci. Ma aflam La Coparsaie, adica pe versantul sudic al Dl. dealului Bogomaia. Am trecut pe langa o zona excavata pentru a servi ca loc de adapare pentru vite. in dreapta am remarcat un panou informativ trantit la sol, devastat.
Fiindca zona mi se parea geomorfologic comparabila celei de la Rapa Rosie-Sebes-AB (vizitata cu Brena in vara 2012) in lipsa unui ghid, pur intuitiv si bazandu-ma pe indelunga-mi practica turistica, am atacat direct spre N povarnisul abrupt al celei mai vestice glimee infruntand efectele vechilor, dar mai ales ale recentelor, alunecari de argile pe substratul conglomerat gresos, trovantii facandu-si repede aparitia.
Cautam insa Bulbucodium versicolor-sprenghelul, Adonis vernalis si Pulsatilla montana, adica speciile nevazute de mine in sutele de excursii, specifice locurilor. M-am bucurat sa dau pe niste rupturi mustind de apa zapezii abia topite si a ploilor abundente de primele exemplare imbobocite de Adonis vernalis ( in lipsa soarelui acestea isi inchid corolele si le redeschid imediat dupa ivirea razelor sale).
Ce bune ar fi fost acum betele de trekking pentru a ma cocota pe spinarea celei mai vestice glimee cu aspect tumular (zona La Coparsaie seamana izbitor pentru cunoscatori sitului arheologic neolitic Podanc din Lapus-MM, doar ca acolo tumulii sunt de sorginte funerar-ritualica adica antropica iar „coparsaiele” din Fanatele Clujului reprezinta efectul multimilenarelor actiunii de infiltrare, alunecare, eroziune si spalare a versanttilor sudici, in consecinta aparand aceste bizare piramide trapezoidale, mai rar ascutite, invadate masiv de arbusti ( preponderent porumbari, sangeri, macesi, catina alba, lemn cainesc) si arar de arbori.
Ajuns pe culme, ca si in cazul Rapei Rosii, am decis sa o parcurg cat mai riguros spre E, catre impozanta Glimee Mare care dinspre SV aduce unei hiperbolice camile cu doua inegale cocoase. Versantul sudic e cel mai activ-alunecos, denudat, argilos, cu stratificari grezoase si destui trovanti proeminenti. Cei din poteca, sau de pe abruptul nordic drapat cu graminee uscate acum, muschi si licheni, sunt acaparati de muschi verzi galbui.
La N de sirul glimeelor e un fel de valcel sec larg, simetric flancat de arbustii densi perie, agresiv-teposi, arar strapunsi de potecile vitelor, iar culmea nordica e impadurita cu foioase si rasinoase tinere.Curand, pe abruptul nordic, intre muschi si iarba uscata din stanga potecii, am dat (simtindu-ma subit infantil de fericit) de primul exemplar de sprenghel- Bulbucodium versicolor. La nici 2-3 m si pe aceasi parte a potecii de alte 3-4 exemplare, impresia fiind aceea ca desi fusese frig si ninsese pana foarte de curand, aceasta andemica specie inflorise masiv mult anterior, cam atunci cand inlorisera-n plin branduesele de primavara in preajma Baii Mari.
Am continuat deplasarea pe spinarea glimeei dupa care, blocat fiind de arbusti, am facut (neinspirat) o bucla spre N, curand fiind insa nevoit sa revin spre S si-n final in culme, pentru asta tarandu-ma ca mistretul realmente pe sub arbustii obraznici si numai buni de sfasiat vesmintele.
Coborare acrobatica pe un versant argilos
Am capatat pe loc rasplata, descoperind intr-o sa primul exemplar inflorit de Pulsatilla montana pe care, precaut, l-am imortalizat ca pe o despuiata vedeta hollywoodiana. Nu mai gaseam nimic, nicio floare, fie ea si trecuta, dar relieful se inalta treptat, iar spinarea pe care ma deplsam era alarmant fisurata in lungime iar foarte recentele pravaliri sudice ale abrupturilor ma obligau la cautarea solutiilor pe versantul nordic plin de arbusti, pe alocuri cu recente alunecari mai mici, numerosi trovanti.
Noroc ca nu ploua si aveam talpa cizmelor foarte bine profilata, asta dandu-mi aderenta necesara echilibrului desi la un moment dat fiecare cizma era-ncarcata de gogoloaie argiloase de 3-4 kg greutate. De pe Glimeea Mare am panoramat spre Valea Fanatelor dar si spre zona E-SE -S, descoperind celelalte, numeroase ,, coparsaie,, dar si alte panouri vandalizate, aruncate pe sol sau azvarlite marlaneste in tufisuri.
Coborarea SE de pe Glimeea Mare s-a dovedit a fi una acrobatica, pe un versant argilos aproape vertica si alunecos, cu aspect de rapa afunda si cu o valcea blocata de un arbore la final. Obligat de imprejurari am folosit arbustii spinosi pe post de cordelina si, dupa ce am speriat si m-am speriat de un fazan luandu-si greoi si galagios zborul, am iesit in zona S , la cel de-al doilea panou informativ nedistrus, excelent sub aspect estetic si informativ.
Aici am mai descoperit un exemplar trecut de Bulbucodium versicolor, iar mai apoi, spre imensa-mi bucurie, numeroase exemplare de Adonis vernalis, unele partial deschise dupa ce soarele s-a straduit a-si face vremelnic aparitia, Viola odorata (toporasi), Primula officinalis si apoi sute de Pulsatilla montana.
Gata, ma simteam deja pe deplin recompensat spiritual (mai ales pentru benzina consumata, altfel efortul de deplasare La Coparsaie e neglijabil in ciuda arbustilor care constituie cea mai mare problema si acum dupa ploi, solul pastos-malos care insa s-a dovedit util prizelor talpilor ).
Am continuat sa ma deplasez spre V printre glimee, adica in sensul invers celui in care-mi incepusem prospectarea zonei, destrabalandu-ma foto, ajungand la primul panou vandalizat unde, precum bomboana de pe coliva ori cireasa de pe tort, ma astepta cuminte un manunchi bogat de Pulsatilla montana, ceva cu adevarat reprezentativ pentru orice ilustrare de ghid botanic. Probabil totul nu a durat mai mult de o ora si jumatate – doua ore, dar eram ,ca arareori, nespus de fericit. Regretam doar ca ortacii excursionisti baimareni, nepotul Radu, ori fratele meu nu putusera savura din plin aceste exemplare botanice exceptionale.
Trecuse de ora 13 cand m-am intors la masina, plecand spre Cluj Napoca (6 km pana la Real, traversand Dl.Gella-505 m alt.). Ma dezolase si constatarea sistematicei distrugeri a celor vreo 4 panouri din 6, profesionist si estetic amplasate in sit in primavara anului 2010 de fostii custozi (am inteles ca in prezent situl nu are custode iar pe cei de Ministerul Mediului, ARPM, APM, GNM nici in spate nu-i doare de ariile naturale protejate ale Romaniei) ca si gramezile de jeguri uitate in sit de catre estivalii picnicari mitocani.
De pe site-ul Transilvania Verde am aflat ca, citez : Desemnarea ariei protejate a fost determinata de existenta insulara a speciilor de plante xerofile, fiind rare si protejate prin lege. Datorita profesorului Alexandru Borza, 7,5 ha de fanate au fost desemnate ca arie protejata inca din anul 1925, urmand ca in anul 1932 sa castige acest statut prin lege. Pe atunci Glimeea Mare si imprejurimile au constituit aceasta arie protejata. Zona a fost ingradita pentru a se proteja de daunele provocate de animale si om, au existat de asemenea panouri de avertizare si chiar un agent de paza platit…„Coparsaiele” de pe Fanatele Clujului sunt orientate pe o axa de la est la vest. Versantii sudici care sunt incalziti de soare si sunt si mai abrupti adapostesc comunitati stepice de colilii si tufarisuri xerofile.
Pe versantul sudic al Glimeei Mari, unde s-au format conditii aride cu un microclimat calduros, s-a stabilit o vegetatie tip pionier, rezistenta la conditii aride, caracteristica conditiilor de semi-desert. Acoperirea acestei vegetatii este una redusa, si exista suprafete descoperite, unde fenomenele de eroziune sunt active.
Speciile protejate din Fanaaele Clujului sunt fluturele Maculinea nausithous , vipera de faneata (Vipera ursinii rakosiensis) a disparut aici prin anii 1970, hodoleanul tataresc (Crambe tataria) de origine din stepele loess din estul Europei si din Asia, prezenta in numar din ce in ce mai scazut aici. Micile ochiuri de apa reprezinta niste habitate ideale de reproducere si de hranire pentru mai multe specii de amfibieni, ca de exemplu tritonul comun (Triturus vulgaris), iar in lacurile de aici se pot vedea si Emys orbicularis ( testoasa ). Pajistile semi-naturale adapostesc multe specii rare de plante si animale, ca de exemplu relictele postglaciare Bulbocodium versicolor (sprengel) -descoperit in 1845 de catre Brassai Sámuel pe Fanatele Clujului, unde exista si astazi cea mai mare populatie din Romania.
Multumiri lui Alexandru Cornel-custodele Rezervatiei Calcarele din Dl.Magura-Baita- Craciunesti- jud.HD pt. sugestia de-a cauta Pulsatilla montana si Adonis vernalis in Fanatele Clujului.Multumiri Zoltan Csongor Csaba-presedinte al fundatiei Transilvania Verde si indeosebi lui Vizauer Csaba care m-a monitorizat telemobilistic prin situl in care paseam pentru prima oara, cei care au avut in custodie situl si au realizat profesionist traseul tematic Fanatele Clujulu ( azi din cele vreo 6 panouri informative initiale ramanand nedistruse, utile si instructive, doar doua).
Foto: Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja