Rt 21 din 11 06 2010 cu fam. Kelemen, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Nici n-a trecut bine o saptamana de la ploile reci si dezolante ce au tinut mai bine de doua saptamani si noptile cu temperaturi de 10-12 C si iata-ne in plina vara torida, cand termometrul a ajuns pana la 32-34 C. Meteorologii, ca si medicii de altfel, recomanda pe o astfel de vreme mersul la strand, cel mult pana la ora 11, zacutu-n casa, crosetatul alternat cu septicul american, dusurile caldute sau umbra unei terase de crasma asezonata cu o halba rece de bere. Pe mine, insa, ma zgandare amintirea alb stelarelor orhidee, a celor albe cu subtile striatii roz sau de purpura, ciclamen, visinii punctate, roz punctate, galben-portocaliul ranunculaceelor din zonele umede, mireasma tufelor uriase de iasomie, izul dulceag-exotioc al trecandelor lacramioare, motoceii alb-sidefii de bumbacarita, unduiti de briza de pe crestetul Culmii Pietrei, albastrul siniliu al undelor sinistrului (uneori) Iezer Mare, mestecanisurile tremurandu-si frivol gratioasele coroane…
Am avut probleme de trupa, insa raspunsul prompt la apel Marika si Attila Kelemen si-n plus, spre marea mea satisfactie si bucurie, a marsat pe ideea plecarii din Baia Mare la cinci dimineata pentru a iesi din traseu la ceasul marii nabuseli din primele ore ale dupa-amiezii.
Astrul de foc deasupra Muntilor Maramuresului
La ora cinci, soarele inca n-a rasarit, dar cerul prezenta superbe laviuri roz, mai apoi portocalii-purpurii. Rulam lejer spre Baia Sprie si imediat dupa aceea valsam pe serpentinele Gutaiului, unde am tras cu ochii la stiuta de mai bine de un deceniu locatie restransa a crinilor de padure (Lilium martagon), dar i-am vazut abia la intoarcere, intristati de faptul ca zona lor a fost recent exploatata prin extragerea unor monumentale exemplare de fagi si paltini seculari (probabil).
Am oprit dincolo de Pasul Gutai, cu circa 10 minute inainte de ora sase si probabil cam tot atatea dupa saltul astrului de foc deasupra orizontului oferit de Muntii Maramuresului.
Ce sansa mi-am spus, tragand nesatios cateva cadre, apoi aruncand o privire curioasa pe display, constat ca musculitele de fag, alaturi de altele si obraznicii tantari, au dat navala-n fata obiectivului maculandu-mi astfel imaginile (oare ar trebui de-acum incolo sa umblu cu spray-uri insecticide la mine sau, eventual, sa-mi iau o exotica sclava lasciva care sa-si falfaie evantaiul din pene de strut, sau fildes, in fata obiectivului in astfel de situatii nefericite ? De cugetat…la rece ! ).
La biserica-monument istoric Sfanta Cuvioasa Paraschiva din Desesti
Asfaltul era nu gaunos-hartopos, ci realmente facut tandari ( in special la coborarea pe Rausor catra Mara), sofatul si contemplarea peisajului nemergand defel mana-n mana.
In treacat, evaluam noutatile amenajistice inspirate de la Pastravaria lui Alex, portile morosenesti monumentale (netraditionale insa), prispele cu stalpi de stejar frumos ornamentati, o splendida constructie, posibila viitoare pensiune realizata-n stil relativ traditional maramuresan, cu o minunata troita in fata, gardurile impletite din nuiele de alun (tot mai rare) si-nainte de a iesi spre Desesti, in dreapta si chiar inaintea podului peste raul Mara, o noua pensiune agroturistic-piscicola (atragand atentia si prin cateva total neavenite kitsch-uri) in curs de finalizare.
Am parcat dinaintea bisericii de lemn, monument istoric si patrimoniu UNESCO , Sf. Cuvioasa Paraschiva.
Am parcat dinaintea bisericii de lemn, monument istoric si patrimoniu UNESCO , Sf. Cuvioasa Paraschiva. Abia a trecut de ora 6,15 a.m. iar soarele si-a aruncat mangaietoarele-i raze asupra andezitelor verticale, recurbate-n forma de secera, ale Crestei Cocosului.
Tufe de iasomie in plina floare, bulbuci de munte, crini imperiali…
Ne-am luat rucsacii usori , betele de trekking si am pornit pe ulita ingusta si bolovanoasa suind pe sub fosta linie CFF Izvoare-Desesti-Sighet, urmand marcajul turistic triunghi rosu.
Prin curti trebaluiau localnice varstnice carora le-am dat binete. Apoi am dat de doi cosasi ce se intorceau deja de la matinala lor mansa prin brazdele groase, rouate intens.
Ce superb cantau cocosii din fiecare curte ! Ce minunate erau gradinitele primitive din fata caselor ( tot mai putin traditionale), debordand de flori ( crini imperiali, bulbuci de munte, jerbe de flori liliachii, trandafiri urcatori, caldaruse) si curtile cu iarba scunda, de un tonic verde, in care scurma dupa ganganii gainile rosii, porumbace…!
Colturile multor case erau inecate practic in uriase tufe de iasomie in plina floare. Altfel, era o nesfarsita liniste subliniata parca de subtil mixatele arome de balegar abia ranit, iarba de curand cosita, iasomie, lut de pe ulita amestecat cu proaspete balegi si frecat in copitele cailor si-a vitelor. 100 % eco-bio-autentic.
Au inflorit patlaginele si o specie de orhidee cu inflorescente
Taunii si-au facut aparitia, intepandu-ne si sangerandu-ne abia la-ntoarcere. Ce inspirati am fost s-o zbughim la ora cinci din Baia Mare, pentru asta trezindu-ne la patru sau ceva mai inainte ! Desi ne-am deplasat pe ulita, cu alura de sleau multisecular de carute, bilateral umbrita de pruni, meri, ciresi, nuci sau salcii ori carpeni, soarele dogoritor si-a infipt nemilos fierbintile sulite prin coroanele dense ale acestora.
Am privit in urma spre Creasta Cocosului, varful Gutai, Magura Budestiului si am constatat ca masiva evaporare genereaza o tot mai prezenta, deranjanta fotografic, pacla. intr-acolo, verdele pajistilor alpine si-al codrilor e mai degraba pal cenusiu.
Pe taluzuri au inflorit patlaginele si o specie de orhidee cu inflorescente oarecum tubulare, albastre cerneala. Au inflorit si margaretele, gusa porumbelului, ghizdeiul salbatic creand insulite galben-portocalii, iar la poalele tufelor din ce in ce mai prezente de alun se puteau admira veritabile covoare neregulate, intinse, albastre-portocalii de sor cu frate sau Viola tricolor.
Pe sub aluni erau bogat prezenti cucii ( Amanita rubescens, comestibile, delicioase-mi spun colegii mei) dar si sur-punctate cu alb exemplare de Amanita panterina, albe Amanita phaloides –toxice, plopsori ca niste painisoare.
Am avut sansa de a da si peste cateva manatarci, cele mai multe brune deschis, una singura densa, cu palaria de un brun inchis. Dupa vreo 21/2 ceasuri de haladuiala, apropiindu-ne de Iezerul Mare, la poalele mestecanisului tanar, sa dam si peste cazaci rosii-caramizii. in fond nu cautam ciuperci, dar daca le descopeream pe langa poteca…le luam ca meritate trofee.
Pentru noi, cei care stiam bine zona, marcajul turistic- triunghi rosu- cu discontinuitati in punctele cheie, nu constituia un motiv de panicare.
Pe valea Iezerului
Cu toate acestea, pierzandu-l la un moment dat din vedere, am luat-o mai spre E-NE in loc de N-NV. Nici nu era practic de mirare, fiindca luminisurile dominate de tufele mari de alun, mesteceni tineri si stejari erau taiate-n toate directiile de poteci (multe tot mai putin umblate) si sleauri de caruta.
Aveam insa posibilitatea ca iesind pe terasele superioare de sub Culmea Pietrei , in splendidele cranguri cu mesteceni si arini, sa reperam varful Pietrei ( 1058 m), turnurile stancoase din stanga acestuia si a cascadei Sarita Iezerului apoi, si mai la stanga peste modestul fir bolovanos al vaii Iezerului (umbrit de alunis si fagetul cu rare exemplare seculare, cu trunchiuri depasind 2,5-3 m in circumferinta), varful Frasinei ( 1053 m).
Am luat-o astfel spre SV, pe la poalele Culmii Pietrei , urmand un drum de caruta paralel cu aceasta, traversam vadul modest al vaii Iezerului si am dat din nou de marcajul turistic pe care insa …il pierdeam la fel de repede, acolo unde acesta puncta un bolovan din capatul drumului pietros de caruta ce suie spre N acompaniind malul geografic stang al vaii Iezerului.
Intuitiv, aflandu-ne chiar sub turnurile andezitice, am intrat oblic si spre SV, printre tufele de alun dupa care am dat de o mai veche varianta de acces spre platoul de deasupra Culmii Pietrei si pe care am urmat-o destula vreme, dupa care ne racordam la marcajul turistic, prezent de-aceasta data mai mult decat era necesar (intr-un culoar in care nu poti oricum schimba directia, optand pentru decupajul silvatic facil) pe bolovanii care acompaniaza sleaul.
Ne-a ajutat murmurul vaii Iezerului pe care l-am receptat venind din stanga. In curand iam iesit in golul alpin, reprezentat practic de o superba fanata inalta, delimitata spre E si V de doua falduri produse prin clivajul urmat de alunecarea spre E a straturilor geologice.
La un moment dat, paraiasul vioi cu obarsia-n apropiata turbarie de 12,5 h a Iezerului Mare, a navalit peste poteca, debitul sau crescut tradand nocturna aversa strasnica ( de altfel meteo corect prognozata).
Vechiul loc de popas si izvorul colmatat
In pajiste au aparut acum, destul de rare, stelare flori portocalii, mai apoi, in doua restranse locatii din stanga si din dreapta potecii decupata prin afinis, merisoare si numeroase marghile (musuroaie mari, drapate cu vegetatie), bulbucii de munte. si ciulinii sunt gata imbobociti, oferindu-ne bobocii lor visiniu-liliachii, alteori pal-galbeni curtati de minusculi fluturi azurii sau mai mai mari, maroniu intunecati.
In zonele umede, dominau cromatic orhideele ciclamen, iar in locurile insorite si ceva mai aride, niste floricele scunde, delicate, albastre cerneala.
In dreapta a aparut un vechi loc de popas cu banca si masa de lemn, iar spre stanga era un izvor cu apa potabila …altadata. Acum era colmatat si acaparat de alge verzi-galbui, filante, scarboase ( nu lipseste nici PET-ul abandonat).
Pe aici marcajul turistic era chiar derutant (pentru cei care au drept obiectiv Iezerul Mare), fiind amplasat (doua triunghiuri rosii) pe un bloc stancos vestic, la dreapta acestuia un drum de caruta suind spre V-NV pentru a ajunge-n Cheile Tatarului trecand prin Prihodistea si Piciorul Gajii).
Ajunsi in dreptul acelor marcaje, am continuat spre N, paralel cu impadurita cu huci, faget si mai ales un splendid mestecanis Culme a Pietrei.
O imensa holda de pamatufuri alb-scamosate de barba mosului
O imensa holda de pamatufuri alb-scamosate de barba mosului (bumbacarita) ni s-a asternut inainte ( adica in zona sudica a molohului Iezerului Mare). Un guler galben-portocaliu, lat de 15-20 m, format din niste miniaturale flori ale soarelui, completau spre SV alb-diafana acuarela animata de briza.
Printre tufele de afinis de turbarie…
Au trecut deja trei ceasuri de la debut si pe alocuri am simtit violenta soarelui si nu prea, fiindca minunata adiere a brizei ne insela.
Curand am suit pe imensul blid cu fundu-n sus al turbariei, pasind printre tufele de afinis de turbarie, muschi Sphagnum decorat de rozele floricele dense, minuscule, de rachitele, inflorescentele si mai mici, circulare, de 5-8 mm, lipicios-tentatculate, de carnivora planta numita inspirat roua cerului ( Drosera rotundifolia), tufe joase de Salix caprea, cu albe pamatufuri incarcate de seminte si o sumedenie de manunchiuri (buchete) spectaculoase de barba mosului, abia imbobocite unele dintre ele.
Neregulata oglinda a Iezerului Mare, albastra ultramarin, din alta perspectiva smoliu-intunecata, era rasfirata frivol de briza.
Uneori, subteranele fermentatii degajau bule de gaze efervescente, dand impresia existentei unei faune acvatice misterioase.
Libelule albastre zbarnaiau neastamparate pe malurile iezerului bogat drapate cu muschi si-n care bocancii se afundau adesea, alteori aveau impresia deplasarii pe o total instabila saltea pneumatica.
Urmele devastatorului incendiu criminal din primavara anului trecut mai erau vizibile nu doar in flora turbariei ci si-n huciurile de la E si V de Iezerul Mare si chiar de-o parte si de alta a incipientei vai a Iezerului.
Am panoramat de aici spre N, admirand Piatra Neagra, Varful Negru si Magura Mica ( 1123 m). Gutaiul abia se deslusea din pricina negurilor iscate de teribila evaporare.
Dupa ce ne-am facut mendrele foto si ne-am dres fortele cu o gustare, cafea cu lapte si miere de albine, limonada preparata din apa chioara cu lamaie, am luat-o indarat, in avalul vaii Iezerului o vreme, urmarind marcajul…pana-ntr-un punct, ciupercarind (fara sansa, din moment ce plopsorii si cucii nu ne tentau).
Incorigibili, din nou neatenti, am luat-o de-aceasta data la stanga marcajului turistic si dupa o spectaculoasa haladuiala descendenta prin cranguri si poieni, am dat intr-un demult neumblat sleau de caruta, mocirlos pe alocuri si intens umbrit de fostul gard viu de pe flancurile acestuia, salbaticit de decenii, iesind, indrumati de un minunat cocon de vreo 5-6 ani si o dragailasa cocoana cu nipone trasaturi, cam de aceesi varsta, la stanga bisericii Sfintei Cuvioase Paraschiva si imediat dupa aceea la masina incinsa peste zi de apriga arsita.
Abia a trecut de ora 13, iar in masina, dupa circa 200-300 m rulati, am avut impresia coacerii si-atunci am decis sa poposim nitel in racoroasa terasa umbrita a magazinului satesc din Desesti, alaturi de vechea noastra cunostinta V. Roman, palavragind cu acesta de unele si de altele …la un pahar rece de Poiana Negri, abia dupa aceea am luat-o spre casa.
Doamne, ce minunat ar fi fost daca, suind serpentinele Gutaiului, ne-am fi putut delecta cu panoramele minunate spre Creasta Cocosului si Secatura in loc sa ne oripilam si zdruncinam prin hartoapele asfaltului !
Ne-am intrebat inca o data retoric cum dracu sa promovezi (agro) turismul national cu o astfel de infrastructura rutiera ? Desarte iluzii madame Udrea sau oricare (pseudo)diriguitori ai turismului national, in consecinta nu-i defel de mirare ca ai nostri (turisti), ca si altii, ne ocolesc pe rupte, stiu ei prea bine de ce, preferand evadarea spre alte meleguri.
Sursa: Lucian Petru Goja