Vezi GALERIE FOTO
Prognoza meteo indica dimineata un grad Celsius in Vima Mica, pana la 7 grade Celsius peste zi, o presiune de 1.024 mm HG, cer partial degajat in prima parte a zilei, inchis si cu sanse de ploaie (0,60 mm), dupa ora 14, lapovita si ninsoare in cele din urma. Am pornit intr-acolo putin dupa ora 8 dimineata, chiar la iesirea din Grosi incepandu-ne strania inventariere a gropilor asfaltice treptat imputinate…prin confluarea si largirea lor odata cu tot mai apropiata primavara. Distractia era-ntr-un indiscutabil crescendo prin Carbunari si-n coborarea spre Berinta-Copalnic.
Subit, printre piezisele raze matinale ale soarelui care penetrau obraznic masele intunecate de nori, s-a pornit o scurta, jucausa, aversa de ploaie care, inspre orizontul SV de catre hotarul Coasului, lasa vederii imensul arc, nejustificat apoteotic si optimist, al celui dintai curcubeu vazut de noi in acest inceput de an. Blazati si lenesi, am ratat ineditul foto-subiect care ne atrage insa atentia pana putin dincolo de debutul Defileului raul Cavnic.
Coborand spre vatra Peteritei
Ceturi tipice deasupra depresiunii Cufoii si a orasului Targu Lapus. Dens-umede spre Razoare si-n continuare spre Valeni, estompand aproape integral carstica zona a Hartopului Mare si Mic dinspre din stanga de Razoare si, indeosebi, alungita dinspre E catre V, Culmea Dealului Vimei.
Animatie inainte de Peteritea, in promiscua asezare a tiganilor aciuati in mare numar, de peste patru decenii, in colibele lor improvizate din chirpici, carton asfaltat si folii de polietilena, cu curtile naclaite de glodul argilos scos la iveala odata cu mistuirea gerului.
Ca simbol al izbanzii si-aici a epocii comunicatiilor, numeroasele blide parabolice ale antenelor TV satelit. Cai lanosi, prost nutriti, liberi sau inhamati la carutele gata s-o porneasca dupa diurn-miloaga agoniseala, copii frumusei incepandu-si inocenta joaca. Santuri, limitrofe campuri cu pajisti debordand de te miri ce gunoaie, zdrente, ambalaje. Ciudat, nu am remarcat pe nicaieri pe-acolo logo-ul turistic motivant, plutinda neantic frunza exotico-mioritica ?!
Am trecut de rastignirea Dealului Dintre Hotare (unde-ncepe traseul nemarcat catre Custura Vimei, cea decorata prin luna mai de sute de stelare si parfumate narcise spontane) coborand spre vatra Peteritei punctata de argintia sulita a bisericii de lemn, monument istoric, strajuita de siluetele verzi-intunecate ale palcului restrans de molizi.
In dreapta soselei si peste intuibilul doar defileu sinuos al Lapusului, se insirau dealurile prelucane, dinspre Groape catre Preluca Veche si Noua, Aspra, Codru Butesei, evidentiindu-se Dl.Florii, impadurit si Dl.Paltinu, chelios, rotunjit.
Gospodarii modeste si clai de fan, la Vima Mica
Am intrat in Vima Mica si, nestiutori (deocamdata), am trecut de gura primei ulite din stanga, cea care suia in amontele vaii Tornii si la stanga Dealul Rupturi, spre Culmea Dealului Vimei, oprindu-ne in dreptul celei de-a doua.
S-a facut ora 9,15 si, luandu-ne rucsacii si betele de tura, am purces la drum, orientandu-ne practic spre SE. Gospodarii modeste cu oameni incarcandu-si claile de fan, vandute pentru a mai face un ban, intr-un antic si rablagit utilitar TV.
Altii, trebaluind pe la suri, grajduri, slobozind gainile si curcile in curti ori prin ograzi si livezile de pruni. Am incercat sa aflam cateva toponimii de la doi localnici amabili, iar raspunsurile au fost putin diferite, dar in cele din urma ne-am lamurit ca faleza gresoasa ce apare la liziera era inspirat numita Rupturi, imediat dupa culmea sa ivindu-se modesta vale a Malului care curge spre Vima Mica in paralel cu valea Tornii.
Valea Malului, cu apele drastic imputinate dupa realizarea captarii in scopul asigurarii necesarului de apa al comunitatii, alaturi de alte surse aflate la N de Malu Vimei, in zona Braniste, isi unea cursul cu valea Branistei care-si are obarsia chiar sub varful Vimei, formand Valea Satului (sau valea Vimei pe haraile topo 1 : 25.000).
Bizare formatiuni conglomerat gresoase
Neaua era discontinua, nu mai groasa de un lat modest de palma. Drumul de caruta pe care ni s-a recomandat sa-l urmam era binisor dezghetat, amprentele ritmate ale ciurdelor de vite din vara si toamna trecuta framantand solul argilos, devenit astfel plastifiat si cleios.
In scurt timp, bocancii au ajuns sa ne fie incotosmanati cu noroi, fiecare fiind greu de doua-trei kile. O culme secundara descindea spre N, in cateva trepte, dinspre Culmea Vimei, constituind versantul geografic drept al vaii Tornii.
Era evidenta formarea sa pe un banc de multimilenare aglomerate gresoase, pe alocuri erodate si denudate, in mare parte insa acoperite cu gorunete intercalate cu fageturi relativ tinere.
Si in dreapta va aparea curand o zona compact gresoasa extinsa, cu aspect de perete dar fara erodari de gen grote ori abriuri.
Un maiestuos par salbatic ne-a atintit calea spre faleza gresoasa, cu un incipient abri, a Dealului Rupturi. Ce pacat ca e foarte noros si, pe de alta parte, trebuie sa focalizam cu minore sanse, contre jour!
La poalele uriasului par, ce-si desena pe cer ramurisul aducand unei mirabile gravuri intunecate, o pastorala, mica si prapadita coliba.
Am trecut prin stanga parului, continuand printr-o zona cu alunecari de teren si numeroase sforace cu mocirle acaparate de smocurile uscate de pipirig, tinand malul geografic stang al vaii Tornii, lasand in dreapta modesta vale a Malului acompaniata-nspre amonte de un vechi si inierbat, acum acoperit cu nea, drum de caruta. In pajiste s-au ivitc bizare formatiuni conglomerat gresoase, sferice sau emisferice, alteori au aparut trovanti de marimi variabile.
Urme de mistreti si vulpi
Am traversat talvegul vaii Tornii, remarcandu-i albia gresoasa cu aspect de alungita covata sau de parca si-ar drena apele cristaline printr-un cofraj santieresc. La stanga sus a aparut un drum de TAF, iar drept in fata o trifurcatie de vai cu versantii abrupti si acoperiti de o sumedenie de doboraturi obstruante de vant.
Pe firul vaii din stanga si, chiar in apropiere, o cascada de gheata. In rest erau peste tot urme de mistreti si vulpi dar nici tipenie de vreo jivina.
Am tatonat pe firul vaii din mijloc dar practic fara nicio sansa de a razbi pe-acolo-n culme si-atunci, la sugestia lui Mitica, ne-am intors pentru a aborda drumul de TAF care, logic, ar trebui sa ne duca-n final in creasta principala a Dealului Vimei.
Am remarcat de-acum incolo, inafara aglomeratelor gresoase, superficialele stratificari de roci aluvionare intens rulate, specifice de altfel intregii culmi care debuteaza la Suciu de Sus in zona varfului Breze, continuand spre V prin varful Alunis, pe deasupra Boiereniului, respectiv a Magoajei, traversind zona Manastirii Sfantului Ilie Proroc si apoi cumpana apelor dintre Valeni-Coroieni, pentru a continua cu Dealul Vimei pana la Malu Vimei.
Colegul nostru geolog, Mitica Istvan, ne-a spus ca suntem practic prin fosta albie a unui rau/fluviu care a curs pe-acolo cu 50-70 milioane de ani in urma, pozitia sa actuala datorandu-se tectonicii, activitatii de incretire a reliefului.
Drumul de TAF dadea curand intr-o poienita dupa care, contrar previziunilor noastre, se orienta spre N dar treptat si-a schimbat directia spre E, scotandu-ne pe la ora 11, adica dupa aproape doua ore de la debutul traseului, in superba inseuare-poiana alungita botezata Podireiu din Dealul Floricai.
Culmea avea acolo orientarea aproximativa N-S, la N, in lungul unei afunde vai cu versantii acoperiti de fageturi, putandu-se remarca zona colinara a Prelucilor. O plantatie de zada decora minunat versantul SE al Podireiului din Dealul Floricai.
In apropiere, pe un fag, am descoperit Bs 883 iar altitudinea era de 731 m conform GPS. Culmea cu poteca larga purta amprentele bocancilor unui localnic, urme dense de mistreti dar si altele bizare, amintind de cele ale unui ursulet de doar cateva luni.
Se vedea distinct amprenta podului palmei/talpii si a celor patru degete terminate cu gheare lungi de peste un cm, ascutite. Nu poate fi insa vorba de un pui de urs fiindca era prea mic pentru aceasta perioada in care ar trebui sa aiba circa un an si, mai ales, fiindca nicaieri in preajma nu am dat peste amprentele palmare/plantare ale ursoaicei mama.
Dupa o vreme, in care le-am urmarit insirate pe o lunga bucata de drum, am admis ca nu pot fi decat urme de viezure (bursuc) abia iesit din scurta-i hibernare indusa de iarna mai mult decat blanda.
Culmea principala pe care am urcat-o de-acum incolo era marcata silvic cu doua benzi rosii verticale, mai apoi aparand o banda verticala portocalie, definind zona unei unitati silvice private, doar spre finalul Culmii Dealului Vimei si in doua-trei locuri am dat de H-ul silvic vechi, rosu.
Curand, am depasit o poiana descendenta si neregulata, decorata la liziera E-SE cu frumosi si tineri mesteceni. Acolo am auzit un horcait ciudat de salbaticiune agonizanta, glasuri de haitasi si hamait de caini.
Zona intreaga era intens si frecvent scurmata de mistreti, mai apoi, indeosebi trunchiurile de specii rasinoase, purta urmele vehementelor frecaturi/scarpinaturi ale mistretilor, posibil si cele ale cervidelor, scoarta fiind complet rasa pe trei sferturi din circumferinta, in plaga inalta de aprox. 0,8-1 m rasina alb-vanat-vascoasa mustind in siroaie. Prin alte locuri si ursul era responsabil de astfel de aspecte, aici insa nimic nu trada prezenta sa.
Semne de primavara?
Am tinut culmea principala minunat acompaniata de un drum de TAF cu largi si spectaculoase bucle, la ora 12 poposind la cota 773 metri (conf.GPS) de unde am avut in lungul unei largi vai perspectiva spre Coroieni-Draghia-Dealu Mare dar si spre Podisul Somesan, indeosebi atragandu-ne atentia culmile impadurite, si cu un modest strat de nea pe zonele nordice, aflate in flancul geografic stang al Somesului.
A urmat o alta mare volta posibil derutanta, acolo unde drumul aparent principal cotea la stanga, culmea principala fiind de fapt inspre dreapta si pe un culoar silvic mai putin larg, la ora 12,20 poposind pe crestetul impadurit al varful Vimei, la 780 m altitudine determinata cu GPS si deplin conforma hartilor topo.
Borna silvica 805, din beton, era doborata dar putin mai spre V, la nici 10 m, am observat ruinele fostului observator de topo-triangulatie amenajat odinioara din barne de molid. Spre dreapta (N) a aparut imediat obarsia abrupta, cu malurile si versantii blocati de sutele de doboraturi de vant, ai vaii Branistei (in aval valea Satului, respectiv valeaVimei pe hartile topo 1 :25.000).
De-acum incolo am avut grija sa nu ratam culmea principala, initial coborand intr-o ampla inseuare cu poiana larga la stanga, punctata de vreo cinci tineri si stufosi pini rosii aflati alaturi de unii nu mai mari de-o schioapa. Altii de pana la patru-opt metri inaltime astupa rapa lutos-gresoasa dinspre SV.
Pinii ne-au acompaniat de-acum poteca in stanga, intercalandu-se gorunetului tanar, mai apoi si a zonelor cu salcami (numerosi din ei fiind recent cazuti prada drujbei).
Spre dreapta s-au desprins vreo doua, inselatoare, culmi scurte secundare care dau direct deasupra haului cu pereti a zonei nordice a Malului Vimei. Culmea propriu-zisa era de-acum preponderent acaparata de pinii rosii, solul fiind drapat cu cetina uscata prin care se ivesc urechiuse strident colorate-n rosu-coral si bordate gingas cu alb.
Dovada ca primavara era totusi aproape, s-au ivit cele dintai urzicute, crete si pe loc iritant-vezicante. Mai apoi, coborand prin stanga abruptului SV al Malului Vimei, apar si succesivele buchetele imbobocite sau inflorite, de ciubotica cucului (Primula veris).
Spre finalul unei excursii aniversare
Popasul de pranz l-am facut dupa 31/2 ore de traseu de culme, deasupra Vimei Mari, la poalele unor minunaai salcami si pini rosii care obtureaza din pacate cu coroanele lor panoramarea spre incipienta vale Ileanda aflata in stanga noastra, spre SE, apoi mai departe spre culoarul Somesului din Ileanda, respectiv mai spre SV, catre enclava abil pitita a satului Sasa a carui nume ne-a rascolit amintirile din Muntii Apuseni ,Popasul lui Vetalau, Detunata Goala si Detunata Flocoasa.
Sub noi, spre V, chiar sub Malu Vimei, se afla fanata botezata Lazu Tartei iar in dreapta sa, spre N-NE, Branistea, cu sforace numeroase printre alunecarile de teren punctate cu ruiniforme aglomerate gresoase.
Pentru mine aceasta zi si tura montana avea o semnificatie mai aparte, fiind cea din urma a deceniului sase existential si marcand practic avantat-energic- optimista-mi pasire triumfala in cel de- al 61-ulea an de viata la 20 februarie.
Doamne ajuta ! La multi ani, mi-au urat amicii luati total prin surprindere (detestand bairamurile festiviste nu le-am spus nimic referitor la eveniment pana in acea clipa).
Un valcel sinuos-abrupt, spalat de torente si de trasul decenii, poate secole de-a randul, lemnelor de foc si pentru constructii, cobora usor la stanga in Vima Mare. Initial am vrut sa-l urmam dar…am fi ratat astfel splendida panorama a abruptului SE al Malului Vimei.
Am taiat-o direct la dreapta, peste un alt valcel incipient, ajungand pe buza Rapei, impresionanta prin ciudatele-i stratificari, discontinue pe alocuri, gresiile fine, groase de peste trei m, alternand cu aglomeratele intens rulate in care apar orizonatale bizarerii gresoase cu alura de trovanti, stalpi franti sau bolovani uriasi, perfect rotunjiti.
Ce pacat ca lumina era execrabila, desi ne-a bucurat lipsa ploii si-a lapovitei. Lumina nu era nici pe departe una cald-solar-invaluitoare precum in tura anterior facuta la Malu Vimei impreuna cu Misu Ghetie, pe la vremea coasei otavii, acum de-abia putem vedea biserica de piatra din Salnita.
Am coborat un picior abrupt, punctat de rotunjite ghiulele negricioase, conglomerat gresoase, admirand niste aparente fragmente de ziduri ruiniforme ale unor medievale cetati in timp ce in pajistea denivelata de la V de Malu Vimei ne atrag atentia alte formatiuni ciudate, cu aspect de beton.
Coloritul conglomeratelor componente (Conglomerate de Hida reprezentand depozite fluviatile, ne lamureste Mitica I.) era eterogen si se datora originii lor geologice foarte variate, sure cele de sorginte sistos-cristalina, cu albe inserturi metamorfice albe gnaisele, alb-galbui calcarele metamorfice, sur-negricioase marnele, bej-ocru-ruginii argilele dure, negre antracit, sau visiniu-roscate, alte roci pe care geologul nu-si permitea sa le identifice la plezneala, spunandu-ne ca este stringent necesara consultarea documentatiilor de stricta specialitate pentru a cunoaste despre ce anume poate fi vorba.
Ocolind spre NV-N Malu Vimei i-am admirat succesivele miniabriuri ce conferea Rapei aproape verticale aspectul unui fagure urias, mai incolo am vazut o ciudata biserica cu un gogoloi urias si rotund in varful imaginarei sale turle, un alt gogoloi de piatra, cu diametrul de cca 70-80 cm, stand intr-un precar echiibru pe buza unei brane, prabusirea sa parand ca fiind iminenta desi…ar mai putea dura cateva decenii ( cel putin) pentru ca exogenele alterari produse de precipitatii, curentii de aer, procesele fizico-chimice, tectonica, sa rupa echilibrul prezent.
Am ajuns in zona de N a Malului Vimei, acolo peretii avand cu certitudine peste 50-60 m inaltime, doua abrupte valcele cu saritori si cascade de gheata fragmentand versantul.
La dreapta cascadei NV se remarca un fel de buzunar cu portalul orientat spre NE si avand forma unei uriase gauri de chei. Adancimea grotei (prospectata de mine anterior) nu depasea 5-6 m iar inaltimea 3-4, largimea maxima fiind de aprox. 1,5-1,8 m iar planseul in panta descendenta spre iesire.
Ne aflam acum in Branistea denivelata de alunecarile de teren, cu captari de izvoare, impanzita de tufele de macesti, porumbari, paducel si lemn cainesc, treptat apropiindu-ne de valea Branistei apoi prinzand o vreme o lung-descendent-nordica culme spre Vima Mica, remarcand bisericile sale zidite, cu turle argintii, situate la stanga cursului vaii Satului (v.Vimei).
Era prea beznos si nebulos pentru a repera si bisericuta de lemn negricioasa, monument istoric, aflata in dreapta vaii, ne-a atras atentia insa cele cateva picturale fuioare groase de fumuri si impozanta silueta etajata a cladirii noii Primarii.
Ionica P. Comisaru a tinut culmea pana da in asfaltul soselei. Noi am taiat-o la dreapta peste valea Branistei si valea Malului coborand, printre holde subizistentiale si batrane livezi de pruni, spre gospodaria lelei Blaga Valeria din Vima Mica, nr. 151, care ne-a mai lamurit cate putin in ceea ce priveste toponimiile zonei.
Acolo practic ne-am inchis bucla de circa 11-12 km lungime dupa aproximativ sapte ore de mers. Coborand spre sosea, pe unde am suit dimineata, mai luam relatii de la o alta familie pentru a verifica toponimiile dupa care ne-am imbarcat si am pornit spre Baia Mare.
Am scapat peste zi de precipitatii dar, peste noapte, o nebuna ninsoare umeda avea sa se napusteasca asupra urbei pentru a-i mai acoperi astfel o data jegul, ternul si nedisimulabila-i dezolare.
Dupa redactarea acestui Rt aveam sa primesc de la Mitica Istvan, prin e mail, urmatoarele precizari legate de toponimii :
-Dupa harta 1: 25000 varful pe care am descins din v.Tornii urmand drumul de TAF in serpentine de pe coasta NV a Dl.Tornii ajungand la borna silvica 883 se numeste vf.Branistei (745 m), dincolo de el spre NE-E aflandu-se poiana alungita si cu plantatie de larice )
-Varful suit de noi din sa, avand la stanga poiana cu pini rari, se numeste Dealul Paltinisului (704 m alt.)
-Dupa harta topo 1 :25000 valea Tornii tine din sat spre SE, pana in dreptul Dl.Rupturi,la tancul de gresii iar numele sau deriva din Dl.Tornii aflat in versantul drept al vaii si pe care am suit pe drumul de TAF imediat dupa ce daduseram de trifurcatia vaii.
-Valea principala e numita de la obarsie valea Malului, ca si afluentul sau din stanga, pana in dreptul tancului gresos Rupturi iar in aval, valea Tornii
-valea Branistei isi are obarsia sub. Varful Vimei si se numeste ca atare pana la soseaua ce taie Vima Mica iar in aval, valea Vimei
-Branistea semnifica o padure in care activitatile de pasunare, exploatare silvica, vanatoare, pescuit etc. le erau permise numai nobilului/proprietarului si total prohibite localnicilor, cel care contravenea acestor reglementari putand fi pedepsit prin confiscarea carului cu boi, securii, uneltelor de vanat si de pescuit, hainelor, ba chair si cu taierea mainii sau spanzurarea.
In vechea slavona, „braniti” insemna a opri iar branistile putea fi, dupa felul proprietarului, domnesti, manastiresti, nobiliar-boieresti. Se pare ca la S de Vima Mica intregul areal silvic a avut un statut de braniste riguros prohibitiva.
Foto: Culmea Dealului Vimei (C) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja