Vezi GALERIE FOTO
I-am apelat pe geologul Aurelian stefan si pe Ionica P., John Minieru si i-am invitat la o plimbarica de vreo trei ceasuri (care avea sa se intinda nitel in final) .Am pornit la ora 10 spre Catalina-somcuta Mare – Ciolt – Dealul Colnic – Buteasa. Soare, cald, un cer aproape infinit albastru, fanate aurite de miile de papadii, vetre satesti cu livezile abia date-n floare, cranguri si paduri de un minunat verde crud, pe deasupra o explicabila acalmie auto-rutiera.
Precaut, patit in cateva randuri, mi-am pus la indemana aparatul foto, amintindu-mi de ulii sorecari, fazanii, vulpea si capriorul ratati foto in aceeasi zona in precedentele ocazii, atunci aparatul fiindu-mi in rucsacul din portbagaj. in fotografie insa e ca-n dragoste, premeditarea pute din start a lamentabil esec.
Splendidele porti de lemn scaldate in soare
Splendida panorama Remetei Chioarului apoi cea demiplonjanta a Berchezului si in fine, a Somcutei Mari si Valeniului Somcutei. Am oprit pentru a surprinde o pajiste napadita de papadii inainte de Remetea Chioarului apoi o alta, in Ciolt. Am mai oprit si la o casuta spoita-n albastru, iesind din Ciolt si suind spre albul gresos, si apoi calcaros, al Dealului Colnic.
Buteasa parea pustie pe la 11 ceasuri dinaintea amiezei, soarele insa scalda in lumina splendidele porti de lemn, extraordinar de elaborat sau foarte modest decorate, ale surilor apoi lunca umeda a vaii Buteasa (cu albia nu mai larga de 70-80 cm si afunda cam tot pe-atata) parea a fi fost scufundata intr-un imens hardau cu aur topit datorita miilor de flori galben portocalii de calcea calului (Caltha laeta).
Nu puteam rata o alta casuta albastra cocotata pe o culme de deal ce se leaga de cea SE a Pietriselului si care suie spre cariera de calcare marmoreene. Gospodarii abia itite din imensele buchete albe de flori ale ciresilor, corcodusilor, prunilor si perilor, clai de fan vechi, din vara trecuta dar si de doi-trei ani, in lipsa vitelor care sa-l consume.
Panorame spre Defileul Lapusului
Am suit pe drumul pietruit ce tine culmea Pietriselului si pe care sunt cateva, vechi si mai noi gospodarii dar si vreo doua faloase vile neterminate. De acolo inspre NE se poate cobori pe un vechi drum de caruta la Rau, la fostul amplasament al morii lui Todoru Nichii aflat in aval de confluenta vaii Buteasa cu raul Lapus.
O extraordinara priveliste se contura privind inapoi catre Buteasa, un floral amfiteatru proaspat, cu sulitele bisericilor in zona centrala, sur-negricioasa cea a bisericii de lemn, monument istoric lasat prada degradarii, si argintii cele ale bisericii noi.
Cu totul exceptionala era insa panoramarea spre NV-N, spre si peste Defileul Lapusului, catre Codru Butesei, Dealul Hijii si hotarul Prelucilor, iar asta multumita ciresilor infloriti, fagilor abia inverziti, stejarilor cu muguri verzi-ruginii ori ciudat sangerii.
Curand aveam sa lasam in dreapta drumului o gramada impresionanta de blocuri de calcare marmoreene, tinand drumul de culme catre o apropiata trifurcare. O varianta de drum, lutos o lua de-a coasta in stanga, una scurta si pietruita suia spre o casa etajata aflata in constructie, pazita de doi strasnici ciobanesti carpatini latosi, a treia, cea mai larga si circulata, o lua de-a coasta pe flancul SV al culmii, fiind calea de acces auto spre apropiata cariera.
Noi am tinut culmea (si drumul din mijloc) nesaturandu-ne sa ne delectam cu panoramele, una splendida in amontele vaii Matalungi spre hotarul Hovrilei si cariera de calcare Sub Piatra, alta, ceva mai spre stanga, spre fata Dealului Butesei, adica pe-acolo pe unde am suit nu de mult avandu-l drept ghid, o vreme, pe Emilian Achim, fostul brigadier silvic, o mai veche si admirabila cunostinta de-a noastra din Buteasa.
Cioporul de mioare si miei din livada de pruni
Drumul lutos, gropos-mocirlos in cateva locuri dar placat cu bolovani calcarosi, serpuia pe culme dupa care trecea pe versantul sau SV-S , traversand printre mici livezi de pruni indeosebi.
La un moment dat se desprinde catre NE-N o lunga culme a Dealului Stinghii. Dorind sa accedem la stanca promontoriu cu belvedere spre Balta Dosului am urmat-o. in stanga ( V) am vazut capatul drumului avansand spre cariera, spre N, Codru Butesei iar spre NE-E ,biserica greco-catolica noua, de lemn si cu acoperis argintiu, din Dealul Pitigaii, la dreapta ei, spre S, Aspra, apoi Preluca Noua si vizavi de versantul nordic al Dealului Plopis (556 m alt) in care se afla pestera Curtea Capitanului, un coltisor restrans din catunul Sahelbe.
Un ciopor de mioare cu mieii lor turcani si tigai scapati macelului pascal traditional (cu un tot mai uitat rol de simbolica jertfa) stateau de-amiaza rumegand alaturi de doua sure capre intr-o livada de pruni.
Am admirat holdele migalos arate si bilonate apoi plantate cu cartofi, falnicii stejari ramurosi, unii despuiati de ramurile an de an devenite frunzar pentru oi si capre, altii cu rotunde, imense, coroane simetrice dar in special tinerele mestecanisuri.
Paradisul Tarii Chioarului
Spre surpriza noastra, in pajistea inca terna, bej-sura, am observat cele dintai orhidee catifelate, visinii-violacee, pistruitate ton in ton, botezate untul vacii (Orchis morio) cu o varietate alb-bej-galbuie (care infloreste de ex. pe Piatra Cerbului-Culmea Pietrei in Defileul Lapusului, mal geografic drept, sub Preluca Veche dar putin mai tarziu.
Am admirat infruzirea stejarilor si a gorunilor, prospetimea turgescenta a ramurilor de fag si carpen cu frunzele abia descretite din stransoarea cald-protectoare a mugurilor, toporasii pal albastri, gaitele, ulii porumbari… dar am gresit foarte putin ceva si nu am mai ajuns la promontoriul sistos cristalin neantic spanzurat deasupra Baltii Dosului.
Atunci am revenit la drumul de culme care continua spre SE-E pentru a descinde in valea Butesei, acolo unde ea se flexeaza in unghi drept spre N, abandonandu-si cursul meandrat prin lunca lutos-umeda pentru a se angaja in finalu-i sinucigas-nebunesc prin talvegul accidentat sistos cristalin cu aspect de covata pe alocuri, cu praguri si bulboane pe alt-unde, frecvent blocat cu doboraturi de vant pana la confluarea sa cu Lapusul.
Am admirat ca-ntr-o nesfarsita visare drumul lutos sapat in coasta, stejarii vajnici, codrii de fag intercalati cu goruni si ciresi in floare, lizierele acaparate de tinerii mesteceni, de o speciala delicatete mai ales atunci cand se unduie-n briza cand rece, cand fierbinte si inmiresmata a amiezei, scapatatele, ori exemplar ingrijitele, plantatii mai tinere de pruni, lunga culme a Dealului Curmatura din flancul geografic drept al vaii Butesei, plantata spre SV-V cu molidis si marcata intr-o sa de solitarul saivan nou dar pustiu (ca si in celelalte doua ocazii din aceasta primavara cand trecusem prin preajma lui), dincolo de ea, peste doar banuita vaii Prislop si Dealul Stanii, din hotarul Boiului Mare si-a Prislopului, vatra-amfiteatru floral a acestui deosebit sat din tara Chioarului, acum parand a fi Paradisul insasi.
Ca de fiecare data in aceasta zona in care drumul lutos trece prin talvegul mocirlos al vaii Butesei pentru a sui la saivanul din Dealul Curmatura, de-acolo orientandu-se spre N catre poalele Dealului Plopis (unde exista cateva casoaie pastorale dar si un pitoresc saivan din barne de stejar acoperit traditional cu paie), am dat peste stivele paralele de meteri pentru foc frumos aranjati pentru a se usca si a putea fi cubati in vederea incarcarii si valorificarii.
Am estimat ca din acest loc, urmand inspre aval valea Butesei, ne mai desparteau cel mult 500 de metri de confluenta cu Lapusul dar… distantele mici nu-s sinonime facilei accesibilitatii, stiindu-se ca marile frumuseti erau greu de descoperit si indeosebi dificil de cucerit.
Lespezi sistos-cristaline pe valea Butesei
Scurta vreme un sleau de caruta tinea malul geografic stang al vaii Butesei apoi pe cel drept. Albia acesteia devenea din ce in ce mai bolovanoasa si treptat adancita, ulterior luand aspectul de covata cu malurile placate cu lespezi sistos cristaline pana la doi-trei metri inaltime.
Am traversat albia de doua ori peste bolovani, dupa care am tinut malul drept al vaii. in dreapta drumeagului, versantul abrupt suia spre varful Plopis. Cel care formeaza versantul stang al vaii Butesei este mult mai stancos, cu blocuri uriase sistos-cristaline drapate cu muschi si smocuri de ferigute.
Drumeagul suia costis spre o apropiata poiana. Din fericire l-am tinut, desi initial mi-a trecut prin minte sa coboram in albie pentru a parcurge astfel ultimii vreo 200 m ramasi pana la confluenta.
Am descins astfel intr-o ampla poiana diverticulata si situata pe flancul V-NV-N al Dealului Plopis. Urmele incendierii deliberate a pajistii uscate erau peste tot, focul a Muscat insa si de prin frunzisul uscat de dincolo de liziera, in unele scorburi flacarile amenintand cu izbucnirea unui dezastru incontrolabil, tinand cont de prelungita seceta si uscaciunea padurii.
O turma de capre si iezi pastea la liziera din dreapta, fiind pazita de un pastor si un simpatic metis de puleu flocos negricios. Ajunsi la un valcel sec ce afluieste in malul drept al vaii Butesei, i-am sugerat colegului Aurica Stefan sa ne astepte pana ce vom cobori la Rau si vom reveni, stiind ca-i displac pasajele expuse, versantii abrupti si foarte accidentati, branele riscante, cu risc de prabusire si accidentare.
Micasisturile sur-argintii din Lapus in scanteieri feerice
Am coborat doar cu John minieru si Brena, tatonand intuitiv malul drept al vaii Butesei apoi ceva mai la dreapta, pe un picior impadurit marcat silvic cu banda rosie. Am avut de trecut astfel peste doua-trei succesive terasari post alunecare, vechi si consolidate de padurea de fag si carpen, in portiunea finala, chiar la confluenta vaii Buteasa – raul Lapus, coborand cu deosebita precautie pe inguste brane folosite ca potecute de catre salbaticiuni.
Spectacolul era magnific! Lapusul admirat inspre amonte de confluenta formeaza Balta Dosului, acum soarele triumfator, verdele smarald al apei, umbrele gorunilor malului drept si cele ale fagilor maturi de pe malul stang, ca si indepartata perspectiva NE cu un alungit luciu de apa stilclind, fericindu-ne.
Vizavi de gura vaii Butesei, spurcat blocata de haoticele doboraturi de fagi dezradacinati si cazuti de-a valma de pe un versantul spre celalalt, Lapusul are malul stancos, intens stratificat sistos-cristalin, micasisturile sur-argintii scanteind feeric si orbitor.
Aici stancaria sugruma oarecum raul care, odata scapat, se labarteaza si se agita zgomotos traversand un prag nevazut. Acolo, privind spre SV si mai sus cu vreo 200 metri si in stanga, am dat cu privirea de promontoriul cu belvedere de pe Dealul Stinghii, gasit in acel decembrie din urma cu vreo 6 ani, nu si astazi.
Ultimele cadre
Eram in premiera la aceasta confluenta, desi in traseele numeroase realizate cu diversi colegi prin Defileul Lapusului dinspre Aspra- Sahelbe spre Codrul Butesei, am parcurs malul drept al Raului fara a avea habar insa ca vizavi e gura vaii Butesei.
Valea.Butesei aduce prin accidentare-salbaticie si saparea albiei in sisturi cristaline, vailor Porcului (cu trei extraordinare cascade in portiunea sa finala de sub. Dealul Corbului), Stanjerilor, valea Rea , respectiv valea Morilor, cu albia sapata insa multimilenar in dolomite, toate acestea fiind situate in flancul drept geografic al Lapusului, avandu-si obarsiile pe fata sudica a Culmii Preluca.
Bucurosi ca ne-am facut damblaua, bifand turistic si acest spectaculos loc, cu certitudine de catre foarte putini stiuta si accesata, simtindu-ne profund resemnati in fata fatalitatii, am luat-o inapoi voiniceste pe abruptul versant, pentru a ne regrupa cu Aurica-n poiana dar…ia-l de unde nu-i!
A plecat singur spre lunca vaii Buteasa dar…habaucit-dezorientat, in loc s-o ia spre V spre Buteasa sat, cotise stanga, suind pe langa saivan si mergand deplin aiurea spre Dealul Plopis, riscand sa ajunga pe-acea directie deasupra Curtii Capitanului si in cele din urma in haosul spectaculos, dar si riscant, al flancului stang al vaii Prislopului, la confluenta sa cu raul Lapus. John minieru s-a oprit sa stinga flacarile unui foc iresponsabil declansat pentru curatarea pajistilor si am trecut de el fara a-l vedea.
Am luat-o inapoi luand aminte la varietatile de lapte cainesc (Euphorbia carniolica ) si splina (Chrysosplenium alternifolium), bondarii zgomotosi, fluturii valsanzi frivoli, valea Butesei vazuta acum dintr-o diferita perspectiva, iesind in lunca vaii la stivele de meteri de stejari.
Acolo ne-am regrupat dupa vreo jumatate de ora si am pornit spre sat prin umeda lunca in care doar cu vreo luna-n urma luscutele (Leucojum vernum) pareau niste intinse gulere alb-scrobite la liziera huciului. Dupa vreo 2-2,5 km, revedeam satul Buteasa de pe la confluenta vaii Matalungi cu valea Buteasa, oferindu-ne inca o data acea impresie de nesfarsit buchet floral.
Am mai nemurit cateva peisaje rustice de o prospetime si picturalitate cu adevarat sarbatoreasca ca si niste neasemuit de frumoase usi de suri, dupa care, imbarcati, am plecat spre Baia Mare, scrutand visatori spre Mogosa, Gutai, Ignis, Pietroasa, Piatra Tisei de Nistru, varful Sindilitu, Iricau, Morgau, Mons Medius….
Circuitul auto inseamna vreo 76 km, cel turistic pietonal vreo 8-9 km si 3 ore de mers , durata totala a descinderii presupunand 51/2-6 ceasuri si un extraordinar prilej de sincera si nevisata incantare dar atentie, nu sunt izvoare potabile in traseu, pastoralele fantanite nu au mai fost de multa vreme igienizate!
Foto: Buteasa, culmea Pietriselului, Dealul Stinghii si Balta Dosului de pe Rau (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja