Rt 23 din 23 06 10 cu Maria & Attila Kelemen
Vezi GALERIE FOTO
Ploua de cateva zile, iar canicula a lasat loc zilelor racoroase. Ne simtim descumpaniti deoarece, la fel ca in ultimele decenii, n-am reusit sa ne facem, cel putin deocamdata, anuala tura de aniversare a lui Papa, care a implinit 88 de ani pe 24 iunie, chiar in ziua de Sanziene, in Muntii Rodnei. Ne-am fi dorit sa fim printre albastrele gentiene, dar mai ales printre taurile alpine, care inca mai au gulere albe de nea si pe langa care au aparut in aceste zile inmiresmatele flori ciclamen de smardar, bujor de munte sau rododendron. Tineam enorm la acest moment turistic exceptional, in primul rand pentru a-l omagia si rasplati pe cel care ne-a indrumat (pe sora, fratele meu, dar si pe multi alti invatacei de-i sai) spre turismul montan si ne-a transmis dragostea sa patimasa pentru natura si frumos.
Nu a fost sa fie, dar am mers intr-un loc care ar putea fi descris acum ca ”raiul gladiolelor si sanzienelor”.
De cativa ani, amicii montaniarzi Maria si Attila Kelemen mi-au zgandarit teribil curiozitatea, orgoliul si invidia cand au vorbit cu pasiune despre gingasele gladiole salbatice (Gladiolus imbricatus si Gladiolus palustris) pe care le-au descoperit in poienile de la vestul lacului de acumulare Firiza in urma cu un deceniu si pe care le-au imortalizat pe pelicula foto.
Gladiolele salbatice din imprejurimile Baii Mari
Personal, nu aveam habar de acele locuri si nici nu m-am gandit ca florile ar putea fi in zone atat de apropiate de Baia Mare. De un deceniu incoace, am avut mai multe sanse sa admir mici grupuri de gladiole salbatice. Prima oara, le-am gasit la sud de stancariile Tighierului, intr-un batran ghistinis (n.r. – arboret de castan comestibil) cu fanata spontana, adica la doar vreo 5-6 km nord-vest de Baia Mare. Altadata, intr-o tura din Muntii Rodnei, coborand dinspre vf. Puzdre catre vf. Fetei si de-acolo spre borcutul de pe v. Vinisorul din Borsa Poiana. Mai recent le-am intalnit in timp ce coboram de la Iezerul Mare – Culmea Pietrei spre Harnicesti.
Amicii mei, tematori ca florile de la Firiza ar putea fi distruse de turmele de oi si capre flamande care pasc in zona, m-au imboldit sa ii insotesc, iar ca ”momeala” mi-au aratat o splendida imagine a unei gladiole abia inflorite. Temerea lor avea inca un motiv demn de luat in seama pentru ca sotia unui baci din zona adunase deunazi un imens buchet si s-a mandrit cu el tocmai in fata prietenilor montaniarzi.
Semne bune vremea are spre Firiza
Am aruncat o ocheada pe internet la prognoza meteo din Baia Mare, iar vestile au fost dintre cele mai rele: vreme naspa. Mi-am zis, totusi, sa ma uit si peste prognoza pentru Firiza. Si… surpriza! Am descoperit o pauza de 2-3 ceasuri fara precipitatii, arhisuficient din moment ce de la masina si pana in poienitele cu gladiole aveam de mers 35-45 de minute.
Ora 13.30 – intalnirea si plecarea… printr-o cuminte ploaie. Negurile au inceput sa se ridice insa de pe versantii impaduriti ai Ignisului. Semn bun. Am coborat imediat dupa cabana silvica si am continuat o vreme pe asfaltul gaunos – spre Firiza, Blidar, Izvoare – dupa care am luat-o-n sus si la stanga, pe un ingust drum forestier flancat de vile, case de vacanta, fundatii, mici proprietati ingradite.
La un moment dat am fot intampinati de sase caini. Ghizii mei le stiau naravurile, asa ca le-au aruncat ceva de-ale gurii. Maraielile nu s-au mai auzit, pentru ca au urmat muscaturile hamesite din bucate. Drept rasplata, cateaua Codruta ne-a insotit fidela o bucata din drum, iar vazand-o am regretat ca nu o luasem cu noi si pe Brena, labradorita mea draga.
Gladiole salbatice ornate cu mici cristale de apa
Mergem pe un drum de caruta, strajuit de huci de carpen si fag. Mai apoi, ajungem langa niste tineri mesteceni, incovoiati de teribila nea cazuta in octombrie 2009 sau chiar franti. Mai apoi, ajungem la palcuri de pini. In fundal, destul de departe, este vf. Ostra. Ne intalnim cu proprietarul turmei de oi si capre, care, curios, ne intreaba hatru daca vrem sa ciupercarim pe ploaie. In replica, i-am aratat pamantul uscat, constienti fiind ca dupa teribilele arsite padurea secatuise.
Ma aflam pentru prima oara in zona, desi nu o data batusem culmile Ostrei, Plestioarei, Tocastrului, chiar si pe ger si nea groasa, haladuind (din)spre Poiana Cocosului si Ulmoasa sau prin minunatele poieni ingemanate Jolob si Seituri, iar in continuare spre vf. Bagneu, Frasineasa…Soci, Tiganu si Pietroasa.
In curand, am dat cu privirile de prima gladiola, roz pal cu striatii ciclamen. Alaturi am vazut mici insule de afini. Am tatonat dupa aceea, fara succes, in poienile limitrofe… framantate de turmele de oi. O poteca printre ferigi dense ne-a condus la dreapta si, lejer, tot mai sus. Pe parcurs, am mai remarcat cateva gladiole roz-ciclam intens, unele cu boboci liliachii ornati de picurii de ploaie ce aratau ca niste cristale.
Pe-un picior de plai pe o gura de rai… baimarean
Prietenii m-au lasat sa admir florile, stiind ca-n curand in fata ochilor vor aparea altele, inalte de 45-70 cm, cu flori si boboci flancati de sabiutele verzi ale frunzelor. Dupa 40 de minute, aveam sa pasesc intr-o poiana lunga in care troneaza un batran fanar si cativa meri salbaticiti. De jur-imprejur, am vazut mii si mii de parfumate flori galbene de sanziene, margarete, orhidee visinii, ciulini, putine flori galben-portocalii stelare, gusa porumbelului care puteau fi un ideal laborator natural pentru vrednici botanisti.
Am pornit fiecare o vanatoare individuala de imagini. Ne-am perindat de la floare la floare, calcand cu cizmele prin pajistea umeda, intinsa pe vreo 4-6 ha, strajuita de huci ori faget matur (ramas dupa amplele exploatatii forestiere din zona). Habar n-am cat am stat acolo, sigur e ca-n total aveam sa ”mitraliez” vreo 175 de cadre in varii moduri si setari. Treptat, asudasem de emotie, la vederea acelui dumnezeiesc colt de rai romanesc.
Colegii mei de drumetie au fost curiosi daca nu cumva si-ntr-o apropiata poiana larga, altfel orientata insa si mai expusa la soare, s-ar gasi gladiole salbatice. Pentru a ne lamuri, am trecut peste un paraias, dupa care am suit nitel printr-un colt de padure cu fagi mature. In drum, am admirat lipiciosii limacsi iesiti in cautare de hribe si bureti, dar si o ciudata insailare formata din tinere radacini de fag care mi-au amintit de lucrarile sculptorului D. Paciurea de la Muzeul National de Arta din Bucuresti.
Cutreierand poienile in cautarea florilor
Am iesit in poiana si, la umbra unui mar salbaticit, am dat de un palc de 200 de gladiole cu delicate variatiuni cromatice. Ne-am pus iar pe fotografiat florile, afinisul, pajistea splendida tavalita pe-alocuri de salbaticiunile nevazute si am scrutat orizontul spre lacul Firiza si maretul Ignis. Ne-am dus apoi deasupra izvorului fostei stane unde am descoperit alte flori.
Am continuat sa cutreieram zona si am coborat prin stanga unui paraias, traversand cateva poienite cu vegetatie ierboasa luxurianta, specifica zonelor ceva mai umede, dar si cu cate 1-3 exemplare de gladiole, alaturi de nelipsitele orhidee si menta brosteasca.
Absolut involuntar am constatat ca am speriat o salbaticiune perfect disimulata in ferigile inalte de un metru. Ne-am continuat drumul ca printr-o jungla, iar la un moment dat am auzit-o pe Codruta care a prins o urma de salbaticiune si a iesit la vanatoare. Linistea padurii a fost strapunsa de un horcait si ne-am speriat. Anterior, prietenii mei au aflat de la sotia ciobanului ca in zona salasluieste o scroafa de mistret agresiva, probabil din cauza celor doi purcei ai sai. Cateaua a iesit dintre tufe teafara, iar inima ne-a mai venit la loc.
Tura dedicate lui Papa la aniversarea celor 88 de ani
In curand, aveam sa inchidem prima mica bucla, dupa care am coborat spre locul stanei caprelor, pe o varianta nitel ocolitoare. Doua femei, cunostinte de-ale colegilor de drumetie, ne-au privit curioase, intrebandu-ne daca am gasit hribe. Nu! Nici macar nu le-am cautat. Intamplator, am dat peste doi plopsori tineri, ca niste painici maronii si catifelate.
A inceput din nou sa ploua, dar nu a mai contat pentru ca mai aveam putin pana la masina. In circa 20 min. am ajuns acasa, in Baia Mare, cu tolba doldora de imagini de neuitat.
Am descarcat, selectat si grupat un mic calup de imagini, asta obligandu-ma, ca la fiecare reluare la cald, sa ma gandesc la Papa, caruia ii dedic acest raport de tura la respectabila-i aniversare (88 de ani), si, deopotriva la mama (87 de ani impliniti) care, rabdatoare si stoic resemnata cel mai adesea, a avut decenii la rand grija sa ne astepte (cu tot felul de bunatati culinare) cand reveneam de pe coclaurile montane incarcati de frumuseti si neasemuite amintiri.
Sursa: Lucian Petru Goja