Când astronauții Apollo au adus mostre de pe suprafața lunară, probabil că nu au avut în vedere reunirea Terrei cu o mică parte din istoria sa timpurie.
”Roca Lunară” a intrat în coliziune cu Luna probabil după un impact devastator pe care Terra l-a experimentat cu 4 miliarde de ani în urmă, conform unei cercetări publicate joi în jurnalul ”Earth and Planetary Science Letters”.
Cercetătorii cred că o cometă masivă sau un asteroid gigant a lovit Pământul și roca a ricoșat prin atmosferă, ajungând în spațiul cosmic. Roca a putut realiza coliziunea extraordinară cu Luna, pentru că aceasta se afla de trei ori mai aproape de Pământ, decât este în prezent.
Roca are în componența sa cuarț, feldspar și zirconiu, care sunt comune pe Terra, dar mult mai rare pe Lună.
O analiză a rocii a revelat că aceasta s-a format la temperaturi asociate cu Terra și într-un mediu terestru combinat cu oxigen. S-a cristalizat acum aproximativ 4 – 4,1 miliarde de ani, când Terra era tânără, cam la 12,4 mile adâncime.
Dacă roca s-ar fi format pe Lună, ar fi reflectat condiții diferite de temperatură. Ar fi, de asemenea, foarte neobișnuită pentru o mostră de sol lunar. Ar fi trebuit să se formeze la mare adâncime în manta lunară, unde cercetătorii cred că pot exista compoziții diferite de rocă.
Dar dacă roca s-a format atât de departe în adâncimea Terrei, cum a fost aceasta expulzată? Oamenii de știință consideră că unul sau mai multe evenimente de impact de la suprafața Terrei a scos roca la suprafață înainte de a fi lansată în spațiu. La acel moment, Terra ar fi experimentat evenimente de impact cu asteroizi, capabile să creeze cratere largi de sute de kilometri.
Pe suprafața lunară, roca s-a combinat cu alte materiale. Noile analize au relevat că ar fi fost subiectul unui alt impact și a fost parțial topită acum 3,9 miliarde de ani, fiind îngropată sub suprafață, unde a creat o rocă ”nouă”, practic fiind o capsulă a timpului pentru zilele timpurii ale sistemului solar.
Mai apoi, acum 26 milioane de ani, un asteorid a lovit LUna și a creat Craterul Cone cu un diametru de 0,2 mile, eveniment care a readus roca la suprafață.
Așa încât, atunci când astronauții Apollo 14 au colectat roca, acum aproape 48 de ani, între 31 ianuarie – 6 februarie 1971 – ei au considerat mostra ca fiind indigenă, putând oferi informații despre Lună și compoziția sa.
Echipa internațională de cercetare, care a analizat roca, a dezvoltat tehnici pentru a descoperi fragmentele de impact în solul lunar. David Koring, investigator principal al Center for Lunar Science and Exploration și-a motivat echipa să descopere o amprentă a Terrei pe Lună. Și acesta crede că au descoperit chiar mai mult de atât.
Centrul este parte a Institutului Virtual de Cercetare și Explorare a Sistemului Solar, aparținând NASA.
Kring se așteptă ca unii geologi din comunitatea științifică să nu accepte descoperirea pentru că pare controversată. Dar ținând cont că Terra a fost subiectul multor evenimente de impact în timpul eonului Hadean, când planeta s-a format acum 4,6 miliarde de ani, câteva resturi de rocă terestră pe Lună nu par suprinzătoare pentru Kring și echipa sa.
”Este o descoperire extraordinară care ne ajută să construim o imagine mai bună a Pământului timpuriu și a bombardamentului care a modificat planeta noastră chiar la momentul apariției vieții”, a spus Kring într-o declarație.
Traducere: Ciprian Petru Crișan
Sursa: CNN – by Ashley Strickland, 24 ian 2019
– Servicii de creare site web
