Sfânta Liturghie Arhierească de Înălţarea Domnului

Joi, 28 mai 2020, praznicul Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, în frunetea unui sobor alcătuit din preoţii şi diaconii sfântului locaş de închinare, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, care s-au aşezat distanţat unii de alţii, după florile tricolore desenate pe asfalt de tinerii din ASCOR şi ATOCEM, încă de la începutul stării alertă.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de un grup de fete şi băieţi din ASCOR Baia Mare şi Asociaţia Tinerilor Ortodocşi ai Catedralei Episcopale Maramureşene (ATOCEM), dirijat de Arhid. Ionuţ Pleş, slujitor al Catedralei, iar la priceasnă au cântat elevele Paula Coteţ, de la Liceul de Artă, şi Marcela Ştefania Latiş, de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare.
În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit rugăciunea pentru oprirea pandemiei, iar după încheierea Sfintei Liturghii a oficiat un parastas pentru pomenirea eroilor neamului românesc, a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, care azi ar fi împlinit 99 de ani, şi „alături de dânsul și pe regii României, întregitori de țară: Regele Ferdinand și Regina Maria, Regina mamă Elena a României, Regele Mihai și Regina Ana, care, prin lucrarea și ocârmuirea lor înțeleaptă, au înălțat România creștină între națiunile respectate ale Europei, iubindu-și țara și poporul pentru care au trăit, cu care s-au bucurat și au suferit împreună cu el în toată viața lor. Veșnică să le fie odihna și pomenirea din neam în neam!”, s-a rugat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

Cuvântul de învăţătură
În timpul Sfintei Liturghii, la momentul pricesnei, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt de învăţătură despre Înălţarea Domnului la cer.
„Învăţătura teologică a Evangheliei de azi ar fi următoarea: Mântuitorul, purtând Trupul Său, se reîntoarce la Dumnezeu Tatăl, dar nu se întoarce ca un duh, ci se întoarce purtând trupul nostru. Înnobilat, trecut prin toată viaţa aceasta pământească, prin toată suferinţa, tăvălit prin toată mizeria lumii. Nimeni nu a suferit cum a suferit Hristos în mod nedrept. El, marele binefăcător. Câtă pătimire, câtă ocară, scuipări, bătăi, biciuiri, încât trupul Lui a fost o rană peste tot. Hristos a luat în Trupul Său toate ale omului, ale omului căzut, ale omului degradat, ale omului înpătimit şi robit de cel rău şi pornit să ucidă. Toate le-a suferit. Numai că le-a suferit ca un Dumnezeu, pentru că a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Şi a înnobilat trupul nostru, aşa cum se cuvine să-l înnobilăm noi în timpul unei vieţi.”
În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit credincioşilor despre înnobilarea omului:
„Ce-i viaţa?, s-a întrebat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Este o şcoală, la finalul căreia este marele examen. O şcoală de toate gradele, de toate categoriile. De la grădiniţă, la clasa zero, ciclul primar, gimnazial, liceal, universitar. Cam asta este şcoala. Şi la final te întâlneşti cu Creatorul, Căruia trebuie să îi dai răspuns despre felul în care ai parcurs toate aceste etape ale vieţii. Trebuie să înnobiăm viaţa, să trăim folositor. Să dăm sens vieţii. Trupul însuşi trebuie să-l înnobilăm. Sfinţii asta au făcut. De aceea sunt cinstiţi, iar trupurile lor neputrezitoare, şi creştinii se închină şi le cinstesc, şi le sărută şi s-ating de sfintele lor aseminte, de sfintele lor moaşte şi atunci sunt vindecătoare. De ce sunt? Nu cu putere de la ei. Au pe Hristos şi Duhul lui Dumnezeu în fiinţa lor, pentru că au trăit toată viaţa în Duhul lui Hristos şi Duhul Evangheliei şi adumbrit de Duhul lui Dumnezeu şi de lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lor.”
Spre finalul cuvântului de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre îndumnezeirea omului:
„Trebuie să înţelegem că Hristos, purtând o părticică din trupul nostru, l-a înălţat la Ceruri, prin transfigurare, prin Înviere. Dumnezeirea Mântuitorului S-a desăvârşit împreună cu umanitatea noastră. Şi S-a Înălţat la ceruri purtând trupul nostru. Şi ne-a arătat drumul spre Dumnezeu Tatăl. După Înviere şi Înălţarea la Cer, Mântuitorul devine interior nouă. Acesta-i miracolul. Că este deodată în cer şi pe pământ. El stă de-a drepta Tatălui, dar este cu noi în toate zilele, până la sfârşitul vieţii. Devine interior nouă. Acesta este miracolul care se petrece cu noi de mii de ani şi pe care forţele iadului nu-l pot înlocui şi nu-l pot birui. Este păstrat în Biserica lui Dumnezeu, care are această formă de zid, unde este tazaurul, unde sunt slujitorii lui Dumnezeu, precum Apostolii. Arhiereul este, spun Sfinţii Părinţi, după chipul lui Hristos, iar preoţii sunt după chipul Apostolilor.”

xxx

Presfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a oficiat, din încredinţarea Preasfinşitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Sfânta Liturghie Arhierească pe Altarul de Vară al Mănăstirii Scărişoara Nouă, Protopopiatul Carei, unde a slujit împreună cu obştea sfântului locaş.