Presa, „a patra putere în stat” a ajuns vai de mama ei!

Se știe deja că presa este considerată a patra putere în stat după puterea executivă (guvernul); puterea judecătorească; puterea legislativă. Nu mi-am propus să țin nimănui o lecție gratuită de jurnalism – sunt destui dintre colegii mei care fac acest lucru – mi-am propus doar o analiză, zic eu pertinentă, despre ce a ajuns presa maramureșeană. 

Loviți de mirajul meseriei de jurnalist, mulți pseudo-ziariști se simt importanți și cred că dacă lucrează în presă sunt invincibili, că toți se transformă în preș la picioarele lor. Mulți se cred „gaura de la covrig” pentru că au auzit ei cândva, undeva că „presa este a patra putere„. Nimic mai fals: informația este cea care îți conferă putere, dar informația folosită ca instrument de informare nu de șantaj. Nu de puține ori mi-a fost dat să întâlnesc ziariști care nu au mai scris de ani buni într-un ziar serios, în afară de câte un site obscur cu doar câteva zeci de cititori, pe pagina proprie de Facebook și care pozează în ziariști, politicieni sau dascăli, după cum le convine lor.

Ziariștii „zei” cei care se cred invincibili în fața tuturor îi recunoști ușor după felul în care își flutură legitimația sau calitatea de jurnalist indiferent de circumstanțe: medic, instituție publică, poliție sau mall. Amenință cu materiale scrise, dar se înșeală amarnic: ei nu sunt influenți, iar puterea presei înseamnă altceva. Presa este socotită „câinele de pază al democrației”, dar democrație nu înseamnă libertatea de împroșca noroi în toate părțile doar pentru a primi niște arginți nemunciți.

Ei sunt cei care au aruncat meseria de jurnalist în derizoriu, cei după a căror măsură sunt măsurați toți ceilalți, cu toate că își fac treaba așa cum au învățat la școli serioase sau rămân verticali, indiferent de ofertele venite de la potentații zilei. Presa din Maramureș a devenit o piață de consum deși maramureșenii nu sunt consumatori de presă de scandal. Materialele sunt tot mai superficiale, atacuri la persoană concertate și concentrate, ziariști din a căror penițe /tastaturi curge miere sau venin, în funcție de cerința clientului. Consumerism ieftin, materiale scrise pompieristic după cum cere cel care plătește.

Ziariștii maramureșeni nu au reușit să rămână uniți iar trusturile de presă de acum câţiva ani s-au destrămat și fărâmițat pentru că ziariștii au preferat să se vândă pe bani mărunți și să-și înființeze propriile fițuici obscure doar pentru a publica delațiunile pe care trusturile au refuzat să le gireze cu brandul propriu.

Au trecut vremurile în care ziariștii înarmați cu agende și pixuri făceau teren pentru a urmări un fir, pentru a sta de vorbă cu o sursă. În era Internetului totul este public, totul este la vedere, mai puțin vizualizările cu care se laudă unii și alții și care sunt „fake” la fel ca știrile publicate. 

Andrei B.