Se propune un circuit info-geominier cu tinta Vana Boului si Crapatura Zorilor, la abatajul din filonul principal nordic al dike-ului andezitic (lat de circa 1,5-2 km si adanc de 700-800 m) care strabate de la vest spre est Dealul Minei, in prima portiune ca afloriment de suprafata, adancindu-se pe urma spre est pentru a treversa pe sub incipientul rau Sasar, la nord-est de varful Ascutit (Ciontolan) spre tunelul Baia–Sprie Cavnic, orientandu-se la vest-nord-vest de varful Mogosa.
Pornim atipic, abia la 10 dimineata, spre Baia Sprie, bucurosi de soare si pastelurile incantatoare desfasurate de la dealul Outu spre dealul Bulat si dealul Rosu iar dincolo de Valea Borcutului, pe dealul Minei, in continuare spre culmile Gutaiului catre varful Mogosa.
Parcam la Biserica Reformata din Baia Sprie (frumos decorata cu statuiete de sfinti pitite-n firide) pornind pe strada Minei, recent marcata turistic (excelent) cu cruce rosie.
Ocolim pe la poale (pe directia nord-vest) dealul Minei indreptandu-ne spre Valea Borcutului.
In cateva minute (privind spre nord-nord-est) vedem prima panorama superba spre zone dezgolite ale versantului abrupt de deasupra Lacului Albastru, punctate de siluetele rarilor pini rosii, delicati mesteceni tremurandu-si frivoli banutii frunzelor galbene, apoi codrul dominat de goruni ruginii intercalati cu fagi.
O vila si deasupra ei o straveche casuta miniereasca ivita-n desetul salbaticit al unei mici livezi, intregesc poeticul pictural al demiurgicului tablou.
La stanga drumului remarcam o casuta veche cu o mica firida in care apare silueta catolica a ocrotitorului minelor, Sf.Johanes Nepomuk, care-mi aminteste de mexicanele statuete de sorginte hispano-catolica straniu pictate, devenite infricosatoare.
Nu peste mult la stanga sus se ivesc peretii de piatra ce par sa apartina unei citadele medievale bine conservate. Acestea reprezinta vestigiile amenajarilor care deserveau Putul Francisk, de fapt adapostului fostei masini de extractie (colivie/lift) initial actionata (pe la 1780-1800) hidraulic, apa fiind ingenios adusa printr-un canal sapat pe curba de nivel de pe la obarsia vai Chiuzbaia, mai pe urma cu ajutorul unei masini cu abur.
Coboram la stanga, traversam bolovanosul talveg al Vaii Borcutului (din pacate destul de poluata menajer desi pe aici gospodariile sunt razlete), suim malul drept angajandu-ne pe un drumeag tehnologic curbat spre vest-sud-vest, iesind pe platoul din preajma Putului Francisk (ce facea legatura cu orizontul IV), azi, in mod cu totul regretabil, transformat intr-un oribil loc de abandonare a gunoaielor, de la menajer la banchete si fotolii auto etc.
Citadela masinii de extractie e sub noi si putin mai spre sud-est.
Ii admiram printre coroanele gorunilor maiestuosi zidurile trainice, arcadele portii si ferestrelor de piatra amintind de frumusetea sobra a unei biserici romanice, totul plasat pe un fundal pastelat in galben, auriu-ruginiu si avand deasupra cerul decorat cu striatii alb-sure de norisori ce lasa ici colo loc azuriului si soarelui chior.
Coboram cativa metri de pe terasa putului pana pe platforma estica a citadelei.
De aici putem panorama Valea Borcutului (in aval) spre o casa modesta, zugravita-n alb, sugerand o eceleziastica zamislire incarcata de sacru mister.
Vizavi, dincolo de Valea Borcutului, niste baiasprieni corhanesc trunchiuri de fag avertizand trecatorii cu onomatopeice strigate, apoi se aude tipatul drujbei si-o strasnica busitura seaca ce anunta ca tocmai a mai fost curmat destinul unui arbore secular.
Traversam valea dupa care suim pe un drumeag la stanga-n sus (est-sud-est, deasupra vechii Mina Boului prin care se exploatase filonul secundar numit Vana Boului).
Deasupra acesteia apare abatajul dezvoltat in andezite piroxenice de Cavnic-Jireapan alterate hidrotermal.
Intreg dealul Minei a fost concesionat (in sec. XVII-XIX) localnicilor, parcelele private fiind numite cuxe. Se spune ca concesionarii, dar si cei care desfasurau alte activitati in zona, beneficiau de varii facilitati, nu doar fiscale.
Prin urmare nu e deloc de mirare faptul ca abatajele sunt numeroase si foarte mici uneori iar galeriile sapate in dreapta si stanga filonului principal (pentru a surprinde filoanele secundare dispuse in forma de bradut, pe directia nord-sud) fiind realizate cu tarnacopul, tancusul si ciocanul, mai apoi folosind impuscarile cu praf de pusca.
Peretele nordic al filonului, inalt de pana la circa 45 m, e afumat pe alocuri, fapt ce tradeaza extragerea minereului din filonul cuartos lat de aproximativ 1,5-2,5 m prin incalzirea rocii cu foc de lemn, pret de cateva zile, urmata de racirea brusca cu apa si otet, ccea ce inducea fisurarea si facilita desprinderea minereurilor cuartoase aurifere (decrepitare).
Abatajul Crapatura Zorilor e larg de aproximativ 3-8 m, in lungul lui se remarca galerii miniere suprapuse, unele cu mari deschideri si pe peretii carora se instalau schele (poduri-casturi) accesibile pe scari de lemn, indispensabile pentru a putea surprinde filoanele mai mici dar bogate in minereu.
Din unele, aventurierii mai extrag si azi frumoase flori de mina, in special baritina rosie, neagra sau galbena.
Colegii mei de tura, profesionisti versati in ale geologiei, imi arata printre bolovanii potecii mostre de cuart filonian dar si opal. Peretii duri sunt preponderent formati din andezite silicifiate.
Suim in lungul largului abataj, pe malul sudic al Crapaturii Zorilor (care urmareste filonul principal), panoramand la sud-vest spre Tautii de Sus–Baia Mare si dealul Crucii, la vest spre dealul Rosu (767 m) in timp ce la sud-sud Baia Sprie pare dispusa intr-un imens amfiteatru.
Nu peste mult dam de marcajul turistic banda galbena, nou si el (la fel de profesionist realizat), ce conduce spre Lacul Albastru. Soarele dispare sub norii subtiri, alb-cenusii, e placut, chiar cald, putandu-ne deplasa doar in tricou, ca vara.
Tufe de afin cu frunzisul auriu sau insangerat decoreaza poalele gorunetului.
La ora 12 poposim pe platoul nordic al lacustrei bijuterii formata prin prabusirea unor stravechi abataje, Lacul Albastru, cu oglinda albastru-cobalt (din cauza sarurilor de sulf solubilizate) pistruiata de plutindele frunze de gorun, mesteacan si mai rar arin ori fag.
Frumosii pini adunati in grupuri se oglindesc pe malul nord-estic.
E o incantare acest lac aproape circular, cu o trambulina amenajata pe trunchiul unui arin de pe malul sudic si cu o oglindita scara pe palnia abrupta a malului nordic.
Vetre de foc si relativ putine mizerii (acum fata de altadata) tradeaza agreerea locatiei de catre picnicari.
Ne continuam suisul pe langa vechea galerie a minei Kukuk (Kakuk, adica Cucu) multa vreme (dupa 1800) inchisa cu grilaj de fier (sustras si vandut ca fier vechi post 1989).
Aici mi se prezinta alterari hidrotermale, de la caolinizari (culoarea rocilor variind de la alb-bej spre galbui) si cloritizari, in acest caz rocile fiind de culoare verzui-albastrie.
Prabusirea boltei unei vechi galerii a generat aparitia unui fel de dolina bolovanoasa, deasupra ei versantul e constituit dintr-o imensa cuirasa andezitica strabatuta de filonul cuartos lat de aproximativ 1,2-2 m.
In dreapta se deschide borta intunecata a altei galerii vechi.
O potecuta a cautatorilor de flori de mina (ori fier vechi) se contureaza acrobatic spre gura ei.
De aici facem o scurta volta spre vest pentru a ajunge pe platoul Putului Poni, langa constructiile (partial distruse) in care existasera puternice instalatii de aeraj.
Un curent cu iz inconfundabil-chizos, de alterate maruntaie ale pamantului, e in mod natural antrenat spre suprafata.
Panoramam din nou spre Baia Mare – dealul Crucii si circularul iaz de decantare a sterilului de la Tautii de Sus dupa care suim direct pe culmea abrupta si stancoasa, avand in stanga Crapatura Zorilor.
Ajungem pe culme, mai tragem o panoramare vasta spre Baia Sprie si zona nordica a Tarii Chioarului, apoi catre superba Calvaria (capela cu functie ritualica romano-catolica spre care enoriasii suie in pelerinajul dinainte de Sf.Pasti), cu sarpanta semicirculara amintind de coiful unui spahiu, aflata in curs de residriluire.
Imediat intalnim un fost minier care-i stie bine pe colegii mei iar bucuria revederii nu e deloc una conventionala ci de-a dreptul emotionanta.
De acum urmam, spre est-nord-est, frumoasa poteca din stanga culmii.
Traversam portiunea finala, exploatata secular in abataje de suprafata si sumedenie de galerii, multe surpate, a filonului principal (spre finalul estic al abatajului Crapaturii Zorilor) care se va situa de-acum in dreapta potecii.
Aici apar halde cu aspect de grohote sure apoi o afundatura (ca o bolovanoasa dolina) numita abatajul Leppen si din centrul careia domina fotogenicul pilon – martor de eroziune – sur-verde-albastriu inalt de circa 5-7 m, lat de vreo-3-4 m, aducand a lama de iatagan (privit dinspre sud-est).
Peretii sud-estici si sud-vestici ai dolinei abatajului Leppen (produsa prin surparea tavanului unei vechi galerii) sunt niste adezite piroclastice.
Minerul ne arata locul de unde aventurierii rromi extrag mostre de baritina pe care le comercializeaza amatorilor.
Continuam prin nordul Mons Medius iesind pe un platou.
De aici daca privim spre est-sud-est panorama e de-a dreptul incantatoare, de la stancariile Comarnicelor (din creasta de legatura varful Ignis–Pasul Gutai) spre Gutai – zona varfurilor Secatura – Gutaiul Doamnei – Trei Apostoli, apoi zona fostei EM Suior-cariera exploatarii neferoaselor, varful Mogosa, inaintea lui neck-ul andezitic expresiv, acum auriu-ruginiu din cauza fagetului, al dealului Ciontolan (varful Ascutit) si spre dreapta terasatele prime gospodarii razlet-pitoresti ale orasului Baia Sprie.
Mai la dreapta dealul Minei (Mons Medius, 730 m altitudine) cu terasarile est-sud-estice, exploatat in cariera.
Aici poti da lesne de limonite brun-ruginii, jasp de culoare visinie, baritina, roci caolinizate dar si roci decrepite (cu cristalizarea alterata prin procedeu termic conf. DEX), afumate prin incingerea tehnologica cu focuri de lemn urmata de racirea cu apa si otet. Rocile decrepite prezinta pe suprafata nervuri radiare si fisuri ce aduc a bizare hierogliofe, cu atat mai interesante daca sunt acaparate de colonii de licheni ori mucegaiuri.
Terasele pe care le coboram succesiv pentru a ajunge undeva deasupra fostei administratii a EM Baia Sprie (la sud-vest de acestea si la est de Mons Medius) sunt pastos-mocirlos-caolinice si spalate de filiforme izvoare si paraiase ce vor aflui spre valea Tulbure si-n final in raul Sasar.
Mesteceni, plopi tremuratori, verzi intunecati sau verzi-ruginii pini (afectati de solul excesiv de acid) goruni tineri ruginii, ciresi rari ce par in flacari, fagi aurii realizeaza pastelul mirific in centrul caruia se contureaza Ciontolanul iar in spatele si spre stanga lui varful Mogosa (1240 m) cu inconfundabilele relee de comunicatii.
Dam intr-un drum tehnologic pietruit cu pavaj cubic.
Acesta suie de la EM Baia Sprie spre platforma cu numeroase halde etajate a Minei Screper.
Deasupra ei versantul andezitic e impresionant, aducand a caldeira vulcanica.
Branduse de toamna apar si aici, nu in covor precum prin pajistile livezilor de pe strada Minei ori Valea Borcutului.
Alaturi de ele cateva Amanita muscaria si Amanita phaloides ori ghebe blegite de ger tradeaza finalul toamnei.
Minerul ne chiuie din varful dealului Minei. Privit de jos in sus pare un magic razboinic indian din cartile lui Mark Twain profilat pe bolta cerului. Mai apoi coboara spre Calvaria unde ne vom reantalni.
Dam de marcajul recent, cruce albastra, ce suie dinspre EM Baia Sprie spre Lacul Albastru.
Ne orientam spre sud-sud-vest si admiram dintr-o alta perspectiva pastelurile indescriptilie ale Ciontolanului dupa care ne orientam pe marcaj turistic cruce galbena si o splendida poteca larga catre Calvaria.
Lasam la stanga o cabanuta modesta de vacanta cu un mic dar pitoresc helesteu circular. In dreapta e o livada ingradita cu stalpi grosi de stejar si cabluri de otel dominata de cativa ciresi salbatici. Cateva clai completeaza fotogenicitatea locului avand drept fundal nord-nord-estic dealul Minei, tuguiat.
O taiem prin tarlaua bogat gunoiata a unei stane pustii si pe la polalele lizierei gorunetului acompaniat de traseul unei vechi linii electrice de medie tensiune sustinuta de stalpi de lemn.
Capela Calvaria (in curs de restaurare) ramane-n stanga iar noi coboram accentuat spre Baia Sprie, mai intai pe un drumeag de carute, mai apoi pe un drum pavat.
In curand dam in strada Avram Iancu, cu gospodari ordonate si gradinite cochete de flori, dupa care, pe la ora 15,30 ne inchidem circuitul langa Biserica Reformata Baia Sprie.
Am cunoscut in prealabil si parcurs adesea, pe variante, circa 40% din traseul de azi.
Stiam, poate, si vreo 15% din geomorfologia si istoricul minier al zonei, dar de-aceasta data am beneficiat (multumita extraordionarilor mei parteneri) de o profunda si interesanta lectie teoretica geologico-miniera desfasurata pe parcursul a vreo 5 ore si jumatate, cu prompte exemplificari (asta da scoala!).
Cat despre potentialul turistic spectacular, de la peisagistic la minier, al Baii Sprii ce sa mai vorbim.
Niste minime amenajari ale fostelor terase de exploatare in cariera ale versantilor est-sud-estici ai dealului Minei, plantarea unor specii de arbori adecvate solului arid si acid, in egala masura decorative indiferent de anotimp, concomitent fiind capabile sa-l fixeze, amplasarea unor educativ-atractive panouri (explicatii, schite) in punctele cheie, amenajarea unor cabane-belvedere la Putul Poni sau pe o terasa sud-estica a Mons Medius, exploatarea ingenios-arhitectural-istorica a citadelei de piatra a Putului Francisk, amenajarea, ingienizarea si exploatarea cu bun simt a borvizului de pe Valea Borcutului, eventual amenajarea unei partii de ski la nord-vest de dealul Minei, pe o vaiuga ce da din saua de legatura a dealului Minei cu Piatra Alba in Valea Borcutului, ar putea spori in mod fericit zestrea turistica a multisecularei Baia Sprie (dar si a Baii Mari aflata la doar 12 km sud-vest-vest), impreuna cu locatiile de agrement, Statiunea Turistica Mogosa si Statiunea Turistica Suior.
Foto: Vestigii la Putul Francisk
Sursa: Lucian Petru Goja