Există oameni pe lângă care trecem zilnic fără să știm ce poartă în suflet.
Oameni care au trăit o viață întreagă în durere, dar care, în ciuda tuturor loviturilor, au rămas demni, muncitori și cu suflet curat.
Vreau să vă spun povestea unui bărbat singur pe lume, abandonat încă din prima zi de viață într-un orfelinat. A crescut fără mângâierea unei mame, fără brațul unui tată, fără nicio vorbă bună. În loc de iubire, a primit bătaie și umilință. În loc de încurajare, frică și respingere. A rămas cu traume și răni adânci, invizibile, dar și cu o inimă mare cât lumea.
Cu toate acestea, nu s-a lăsat doborât. A muncit cinstit aproape 20 de ani, alături de oameni “normali”, în firme și comunități, încercând să își croiască un drum onest.
Totul s-a prăbușit în iulie, când o colegă,o femeie care nu a putut (sau nu a vrut) să înțeleagă firea și suferințele lui,l-a făcut să își piardă locul de muncă.
L-a reclamat pentru orice greșeală, i-a pus în spate toate problemele, iar în cele din urmă a fost concediat.
De atunci, viața lui s-a oprit.
Trăiește dintr-un șomaj de puțin peste 800 de lei, iar chiria și cheltuielile pentru garsoniera modestă unde stă ajung la 700.
Rămâne cu mai puțin de 200 de lei pentru o lună întreagă, o sumă cu care nici nu îți poți cumpăra zilnic o pâine și o speranță.
A căutat de muncă peste tot.
A mers kilometri întregi pe jos, din loc în loc, cu dosarul sub braț, rugându-se să îl primească cineva.
O doamnă i-a fost sprijin(doamne unde locuiește cu chirie), a garantat pentru el, i-a vorbit frumos. Dar nimeni nu l-a angajat.
Pentru mulți, un om ca el “nu inspiră încredere”.
Așa suntem noi, oamenii,judecăm o carte după copertă, nu după ce poartă în suflet.Cumva în sinea lui,el este un copil în trup de bărbat,aceasta fiind singura problemă.
Și totuși, nu s-a dat bătut.
Într-o seară de festival, mi-a dat un telefon plin de bucurie: „Am strâns multe PET-uri, le-am reciclat și am reușit să îmi cumpăr ceva de mâncare!”.
În vocea lui era o fericire sinceră, ca a unui copil care a primit o jucărie.
A început să adune PET-uri zilnic, din tomberoane, din coșuri, doar ca să aibă un ban cinstit.
Eu știam cât de greu e, mi se rupea sufletul, dar îl încurajam,pentru că în lumea în care trăim, cinstea a devenit o formă de curaj.
Dar fericirea lui s-a spulberat din nou la începutul lui noiembrie, când, în timp ce strângea PET-uri, a fost legitimat de Poliția Locală și amendat cu 500 de lei.
Da, 500 de lei. Pentru că încerca să nu moară de foame.
Cum să numești asta, dacă nu cruzime?
Un om care alege să muncească, să se umilească adunând PET-uri în loc să fure sau să cerșească,este pedepsit.
Într-o lume în care răul se face cu ușurință, un suflet bun este zdrobit pentru că a vrut să supraviețuiască.
Vine iarna. În Maramureș, iernile sunt grele și reci.
Mă întreb: vor dormi mai bine acei oameni dacă într-o noapte geroasă îl vor găsi înghețat pe străzi?
Unde este omenia noastră? Unde este sufletul?
Nu scriu asta pentru milă. Scriu pentru conștiință.
Pentru că, uneori, un simplu gest, o vorbă bună sau o mână întinsă pot schimba un destin.
Să nu lăsăm bunătatea să moară în noi.
Să învățăm din nou să fim oameni.
Pentru că omenia nu costă nimic, dar poate valora o viață.
Mesaj si foto de la Andreea Ioana
– Servicii de creare site web
