Iuliu Maniu şi-a redactat testamentul cu mai bine de un deceniu înainte să se stingă. Având parcă premoniţia vremurilor de opresiune care l-au doborât, a semnat la Braşov, în faţa notarului dr. Nicolae Ioaneş, pe data de 8 februarie 1941, documentul prin care îţi lasă toată avuţia pământească.
“Sufletul mi-l închin atotputernicului Dumnezeu, tot devotamentul meu şi dincolo de mormânt mult încercatului meu neam românesc, iar iubirea mea o leg cu fraţii şi nepoţii mei şi cu bunii mei prieteni, care nici întru cele mai grele persecuţii nu m-au părăsit în calea grea care mi-a fost hotărâtă de soartă.”
Acesta era punctul 1 din testamentul lui Iuliu Maniu, locuitor din Bădăcin, domiciliat în Bucureşti, strada Caragea Vodă 27. Făcut într-un moment de răscruce şi pentru el şi pentru vremurile prin care trecea, a căror grozăvie o intuise, Iuliu Maniu a dorit să-şi îndrepte gândul înspre urmaşii apropiaţi, dar şi îndepărtaţi, vrând ca aceştia să devină folositori perpetuării neamului. În acest scop, punctul 2 al articolului II, grăieşte:
„Întreaga moşie, toate casele, edificiile, toate imobilele din comunele Şimleu, Bădăcin, Lampert şi Ilişina, cu tot fondul, viu şi mort, ca tot ce aparţine acestor realităţi, le las şi vor deveni proprietatea venerabilului Capitlu episcopesc greco-catolic intact român din Oradea, pentru scopurile ordinului de călugăriţe române greco-catolice franciscane din care face parte sora mea Cornelia. Dacă acest ordin de momentul morţii mele nu va fi organizat, eu doresc să fie organizat, iar averea aceasta să fie conservată sub denumirea Fundaţiei Ioan, Clara şi Cornelia Maniu. Pe imobilul din Bădăcin să se organizeze un claustru de călugăriţe, menit să ocrotească şi să instruiască tineri români greco-catolici şi să se îngrijească bolnavi. La educaţia băieţilor şi fetelor educaţi în acest institut să se pună fondul principal pe dezvoltarea caracterului şi a simţului de morală creştină şi de iubire de neam ca devotament pentru muncă şi altruism. Dacă veneratul Capitlu, din orice motiv, ar fi împiedicat să înfiinţeze acest institut, averea se va folosi pentru alte scopuri culturale şi de binefacere româneşti…” Acestea sunt o parte din fragmentele testamentului lui Maniu.
De ce a ales Maniu să își redacteze testamentul la 8 februarie 1941? Europa se afla din 1939 în ghearele războiului. Garanțiile anglo-franceze pentru Polonia se dovediseră a fi praf în ochi. România își vedea trupul sfâșiat la răsărit de URSS, în apus de Ungaria iar Cadrilaterul fusese luat de bulgari. Intelectuali (Nicolae Iorga, Virgil Madgearu) și oamenii politici(Armand Călinescu, I.G. Duca, etc) fuseseră uciși pentru că erau adversari ai militarismului german. Simțindu-și viața în pericol a luat decizia de a-și lăsa averea unor instituții care putea duce mai departe spiritul democrat pe care el îl cultivase. Peste aproape 12 ani, cel mai important ardelean din veacul al XX-lea avea să își dea duhul la Sighet, nu departe de locurile natale, notează istoriepescurt.ro.
– Servicii de creare site web
