Omul de radio și realizatorul TV băimăreanul Mihai Morar se află de sărbători acasă, în Maramureş. Cu această ocazie, Mihai a postat pe pagina de facebook o emoţionantă scrisoare.
MINUNEA MEA DIN ZIUA DE CRĂCIUN.
Azi dimineață, scrisoarea mea de Crăciun era legată de minuni. Și as vrea să pot găsi cuvintele pentru a simți prin ele ceea ce am simțiț eu azi, prin fapt.
Treziți în dimineața Crăciunului, urma să mergem la slujbă la “biserica satului”, cum e rânduiala încă de când bunicii ne-au învățat “Înger, Îngerașul meu”. Dar i-am rugat, nu știu de ce, pe mama și pe tata să mergem la Catedrala Episcopală din Baia Mare. Demult îmi doream să ascult liturghia acolo. Așa am și făcut. Și, veți vedea, nimic nu e întâmplător.
După drumul din vară în Sfântul Munte Athos și după botezul creștin al Rouăi, slujba de azi a fost încă un moment în care am preasimțit. Au fost două ore de bucurie simplă și liniște sufletească, un timp de fiori și ochi umezi. 20 de preoți în altar, un cor angelic și 2000 de credincioși, încercând să înapoieze Crăciunul din ghearele consumerismului celui fără de care nu ar fi existat minunea Crăciunului: pruncul Iisus.
A fost pentru prima oară când am văzut un înalt prelat predicând în lacrimi. Iustin, episcopul Maramureșului și Sătmarului, a vorbit cu ochi umezi despre cum Maramureșul e unul din puținele locuri din țara asta care nu au fost îngenucheate nici de de imperii, nici de comunism, nimeni și nimic nu a putut să îi fure colinda, tradiția și credința: “Maramureșenii nu au îngenucheat în fața nimănui. Decât în fața lui Dumnezeu.”
Tocmai de aceea, părintele Nicolae Steinhardt, născut evreu și botezat ortodox, spunea despre Maramureș că este “Țara Crăciunului”. Nicăieri nu simți minunea Nașterii așa cum o simți în colindul alor mei.
Dar v-am luat cu vorba. Și am uitat să vă povestesc minunea trăită azi. La finalul slujbei, toți cei 20 de preoți au ieșit în fața altarului, iar din mijlocul lor, Preasfințitul Iustin rostit: “În fiecare an, Episcopia noastră oferă Crucea Părintelui Iustinian unui creștin al Maramureșului care ne face mândri și care apără credința strămoșilor lui….”
Și nu aș putea să vă reproduc nimic din ce a urmat. Doar că, din mulțimea de 2000 de credincioși, mi-am auzit numele: “Mihai Morar e printre noi azi și îl rog să vină lângă mine pentru a primi această distincție…”
Nu am avut asemenea emoții niciodată în viața mea, am rămas și fără voce, și fără cuvinte. Ajuns în fața Preasfințitului, i-am putut doar mulțumi și spune: “Eu am venit doar la slujbă, ca orice creștin…”
Mi-e greu încă să vorbesc despre asta. Și să îmi descriu trăirea. Sunt doar recunoscător. Nu pentru Crucea de la gât. E un moment, atât, care mi-a bucurat sufletul.
Sunt doar un creștin, dar nu bun. Sunt doar păcătos, dar nu rău.
Sunt recunoscător bunicilor și părinților pentru semnul crucii și pentru “Doamne ajută!”. Sunt recunoscător pământului meu, Maramureș, pentru Dor. Și sunt recunoscător că am fost crescut în Iubire. Iar biserica nu e despre “noi, preoții”, cum spunea Preasfințitul Iustin azi, biserica nu e despre creștini buni. Biserica e despre Hristos.
Și Hristos este Iubire. Iar noi…noi ar trebui “Sus să avem inimile!”.
Cu Iubire, Mihai Morar
MINUNEA MEA DIN ZIUA DE CRĂCIUN. Azi dimineață, scrisoarea mea de Crăciun era legată de minuni. Și as vrea să pot găsi…
Publicată de Mihai Morar pe Miercuri, 25 decembrie 2019
– Servicii de creare site web
Aha! Mihai a primit numele unei piațete aflate în mișcare.
Da ce facut nimeni asta ca sa primească ordinul respectiv, ordinul corect ar fi “șezi”. Asa se duce lumea pe apa sâmbetei,ca toti care nu merita,primesc tot felul de distincții,in loc sa primească o palma pe ceafa. Rusine!! In locul lui Mihai,daca era barbat,spunea: “ eu nu merit asa ceva,mai degrabă ar merita x premiul ca a eu nu am facut la fel de multe precum x”.acceptul premiului arata cat tânjește lumea dupa mai multa publicitate. Asa e la noi suntem niste ipocriți care nu vrem sa recunoaștem.
Dar asta cine pielea mea mai e…..
Sunt alții mult mai vrednici dar care nu au limba atât de dulce și priapic. Deh, e vremea comediantilor și a raspopitilor ascunși în anterior aurii. Vrednicul Iustinian se întoarce în mormânt de silă și revoltă. Va veni vremea sa dați seamă pentru faptele voastre!
Domnilor atotcunoscători Costea, Iuliu, Johan și Ștefan chiar vă considerați așa deștepți încât comentați criteriile de acordare a acestei distincții?! Să vă fie rușine! Cine are dreptul să acorde distincția, cunoaște și meritele celor distinși.