Seisme de o deosebita amploare, ca ce care a lovit Japonia pe 11 martie, ar putea surveni in diferite puncte ale globului, chiar acolo unde nu s-a inregistrat un precedent istoric, avertizeaza un studiu japonez publicat azi, 15 iunie. Pana pe 11 martie, cutremure cu magnitudinea de 9,0 grade nu fusesera inregistrate decat in cateva regiuni: Chile, Alaska, Kamceatka si Sumatra. Prin urmare, niciun indiciu nu permitea sa se prevada posibilitatea unui seism de o asemenea violenta de-a lungul zonei de coasta japoneze – poate numai un eveniment din anul 869, despre care documentele nu dau prea multe amanunte -, arata studiul realizat de seismologi japonezi si aparut in revista stiintifica Nature.
In nord-estul Japoniei au fost inregistrate numeroase cutremure cu magnitudinea de 7,0, dar niciunul de peste 7,5 grade din 1923. Niciun document istoric nu pomeneste de vreun cutremur mai mare de 8,5 grade din secolul al XVII-lea. Si, totusi, s-a produs seismul record din Tohoku-Oki, care a devastat coasta estica a Japoniei pe 11 martie, aratand ca exista posibilitatea ca un cutremur cu magnitudinea de 9,0 grade sau mai mult sa apara de-a lungul altor falii, chiar in absenta unui precedent cunoscut, spun cercetatori de la Autoritatea japoneza de informare geospatiala. Pentru ca evaluarile realizate plecand numai de la datele istorice sunt insuficiente, “este imperativ necesara supravegherea acumularii de tensiuni telurice”, cu ajutorul balizelor GPS, in vederea unei mai bune estimari a riscurilor seismice, considera ei.
Seismologia beneficiaza din anii 1990 de dezvoltarea tehnologiilor spatiale, care permit masurarea prin satelit a deformarii suprafetei la nivelul placilor tectonice si a faliilor. Japonia dispune de noi sisteme de varf GPS si a instalat in 1994 o retea de balize in timp real, botezata GeoNet.
In cei 15 ani care au precedat cutremurul din Tohoku-Oki, balizele au aratat o lenta acumulare de tensiuni tectonice in apropiere de Honshu, principala insula a arhipelagului nipon. Potrivit studiului, datele GPS sugereaza ca megaseisme s-ar putea produce mai des decat ar reiesi din modelele seismice clasice.
Recente studii geologice arata ca tsunami similare cu cele declansate de cutremurul din 11 martie au lovit de mai multe ori coastele din nord-estul Japoniei, la 800 – 1.000 de ani. Totusi, potrivit calculelor echipei de cercetatori japonezi, ar fi suficienti 350 – 700 de ani pentru ca tensiuni asemanatoare cu cele eliberate pe 11 martie sa se acumuleze din nou de-a lungul faliei oceanice japoneze.
Chiar daca seismele continua sa ramana imposibil de prevazut cu precizie, retelele de balize GPS, ca GeoNet, ar putea permite in viitor descoperirea mai clara a zonelor expuse megacutremurelor devastatoare.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
