Liderii războinici din capitalele vest-europene se repliază pe baricadele de la Beijing, New Delhi și Rio de Janeiro, în încercarea de a stopa planul lui Trump de distrugere a comerțului fără bariere. Un comerț care a dus Statele Unite până în punctul de a-și pierde supremația în favoarea Chinei. Și perspectiva Guvernului Mondial, mai aproape ca oricând.
În timp ce Trump duce o luptă titanică pentru a smulge SUA din chingile unei globalizări care a sărăcit clasa de mijloc americană și a transformat China într-o superputere rivală, așa-zișii parteneri strategici din Europa și Canada se comportă ca niște inamici. Departe de a fi un bastion al solidarității occidentale, Bruxelles-ul și Ottawa au devenit, prin acțiunile lor recente, complici ai ascensiunii Beijingului. Și au lovit direct în inima strategiei americane de securitate națională.
În mod ironic, tocmai când Washingtonul încearcă să ridice un zid de protecționism strategic în jurul lumii libere, aliații săi tradiționali sapă tuneluri pe sub el. Trump, fidel promisiunii de a opri ”hemoragia” economică a Americii, a impus taxe și bariere menite să izoleze China. Drept răspuns la tentativa de a destructura o rețea construită vreme de decenii cu sprijinul imperiului Soros, globaliștii din UE și Canada au îmbrățișat și mai strâns Dragonul. Sfidarea la adresa partenerilor de la Casa Albă este la fel de transparentă ca o înjurătură la adresa lui Trump, în plină conferință de presă.
Ottawa a semnat un acord preliminar cu Beijingul, pentru a permite importul a 49.000 de vehicule electrice chinezești cu tarife preferențiale, de doar 6 procente. Răspunsul american a fost imediat. Trump a avertizat că produsele canadiene vor fi tarifate cu sută la sută dacă Ottawa va permite Chinei să inunde piața nord-americană cu mărfuri ieftine. ”China este pe cale să preia controlul complet asupra Canadei, care a fost odată o țară măreață”, a postat Trump pe Truth Social.
La rândul său, premierul britanic Keir Starmer urmează aceeași linie. El va efectua o vizită oficială la Beijing la sfârșitul lunii ianuarie (prima vizită oficială a unui lider britanic în ultimii opt ani) pentru a ”repara relațiile” și a relua dialogul economic. Anterior, Emmanuel Macron a îndemnat la cooperare extinsă cu China, cerând mai multe investiții chineze în sectoare cheie europene.
Astfel, liderii europeni se comportă nu ca niște aliați ai SUA, ci ca niște oportuniști mercantili. Ei văd în China un colac de salvare pentru economiile lor în derivă și ignorează complet costul strategic pe termen lung. Acordurile comerciale cu India sau negocierile finalizate cu Mercosur sunt doar piese dintr-un puzzle mai larg al evadării Europei de sub umbrela americană, în căutarea unor noi stăpâni la fel de ”generoși” precum erau Clinton, Obama sau Biden. Europa se comportă ca un aristocrat scăpătat care își vinde argintăria familiei primului negustor bogat care îi trece pragul, chiar dacă acel negustor este rivalul de moarte al fratelui său.
Duplicitatea globaliștilor din cadrul G7 explică perfect de ce Donald Trump îi tratează pe liderii UE cu o desconsiderare totală, adesea brutală. Pentru Casa Albă, aceștia nu mai sunt parteneri de încredere, ci o ghiulea legată de piciorul Americii. În viziunea lui Trump, europenii își doresc protecția militară a SUA, dar refuză să plătească prețul loialității economice, preferând să finanțeze mașinăria de război chineză prin comerț ”fără frontiere și fără taxe”.
Recent, epurările masive de la vârful armatei chineze au scos la iveală vulnerabilitățile Beijingului față de încercările lui Trump de a spiona la nivel înalt și de a destabiliza structura de comandă a Beijingului. În loc să profite de slăbiciunea Chinei alături de SUA, Europa îi oferă Beijingului un cec în alb pentru a continua politicile globaliste.
În vârtejul trădărilor și al realinierilor, România se află într-o poziție periculoasă de echilibristică. Prins între ciocanul trumpist și nicovala birocrației bruxelleze, Bucureștiul joacă la două capete. Pe de o parte, Nicușor Dan jură loialitate eternă parteneriatului strategic cu SUA, iar pe de altă parte rămâne un executant docil al directivelor economice globaliste venite pe filiera Ursulei von der Leyen.
Ambiguitatea nu poate dura la nesfârșit. Într-o lume în care aliații de ieri devin sabotorii de azi, a sta cu fundul în două luntri înseamnă, inevitabil, a te scufunda.
Când Trump va trage linie, cei care au flirtat cu inamicul numărul 1 al Americii s-ar putea trezi singuri în fața furtunii.
– Servicii de creare site web
