Astăzi Biserica îmbracă haina sobrietății și a postului, aducându-și aminte de una dintre cele mai cutremurătoare pagini ale istoriei mântuirii: Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului.
El, cel care a strigat în pustiu chemând lumea la pocăință, cel care a botezat în apele Iordanului, cel care L-a arătat lumii pe Hristos spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” – a fost adus la tăcere prin sabia nedreaptă a puterii lumești.
Moartea lui nu este o înfrângere, ci o pecetluire a adevărului, o biruință a curajului de a spune dreptatea în fața oricui.
De aceea, în această zi, credincioșii postesc cu asprime, evită desfătarea, amintindu-și că Ioan, cel mai mare dintre profeți, a plătit cu viața pentru demnitatea cuvântului și pentru curăția Legii.
Sărbătoarea ne amintește că glasul conștiinței nu poate fi ucis, că lumina nu se stinge odată cu trupul și că adevărul, chiar prigonit, rămâne veșnic.
Astăzi aprindem o lumânare pentru Sfântul Ioan, glasul care nu a încetat niciodată să strige peste veacuri: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!”