Vezi GALERIE FOTO
E vara, prematura, secetoasa, cu calduri nabusitoare, dar vara totusi, desi mai sunt destule zile pana in 21 iunie, cu incontrolabile imbolduri de evadare in weekend, la plaja pe langa o apa curgatoare sau in vreo zona lacustra, musai la iarba verde si la cate un nevinovat ori desantat picnic. Dar incotro s-o apuci, stiind ca zonele apropiate, de catre tare multi bine stiute si cutreierate, sunt tot mai insistent asaltate, pe deasupra si agresate, umplute de jeg, de la tot felul de deseuri menajere si ambalaje la promiscuele vetre de foc, cu pajistile din preajma ultratabacite prin batutul mingii, amplasarea umbrarelor ori a corturilor sau batutul tontoroiului in odioase ritmuri kitsch-oase de manele.
Exista insa, din fericire, suficiente optiuni pentru maramureseni in general, si in special pentru baimareni, nu doar pe malurile lacului Firiza, pe Valea Neagra ori in Blidari, pe valea Usturoi, la lacul Bodi Ferneziu, lacul Mogosa sau la Apa Sarata, este adevarat, putin mai departe dar zau ca merita de incercat.
Spre Fantana Rece si Piatra Tisei
Pe drumul inspre Cavnic de exemplu, se poate alege Negreia ori poalele SV ale Mogosei, Cheile Izvorului Bulzului din Danesti, Piatra Rosie, Bulbucul Mare si Bulbucul Mic din Surdesti. Tot de-acolo, pe malurile raului Cavnic, avand in dreapta oribile cariere (de o vreme inchisa de catre G.N.M.) sau pe drumul catre Izvoarele ( Bloaja) pana la Taul Rachitelelor.
Continuand spre Cavnic, se poate evada la dreapta , traversand raul Cavnic peste podul de beton, suind spre Fantana Rece si Piatra Tisei. Mai departe, se poate traversa orasul Cavnic (admirand la stanga splendidele stancarii ale Pietrei Soimilor ce ascund pe valcelele abrupte dintre ele cel putin patru frumoase cascade), se suie spre Pasul Roata cu deviere la dreapta, urmand serpentinele frumoase (cu asfaltul ciuruit din pacate) spre Poarta de Fier, Pasul Rotunda si varful lui Bolchis (cu niste extraordinare coloane andezitice, o vreme exploatate in cariera).
Dupa primele volte ale soselei, se poate admira catre V Gutaiul Doamnei, varful Secatura si, mult mai aproape, stancaria sur-ruginie a Pietrei Malnasului, un fost geizer.
Pe aceeasi directie, dar chiar dincolo de vechile garduri din barne de lemn, fascineaza fanatele debordand de margarete, parfumat cimbrisor dar si niste ciudate inflorescente zburlite, albastre cerneala, numite banica sau schinuta (Phyteuma orbiculare).
Sub ele, modeste dar nespus de pitoresti, sunt casele si gospodariile fostilor minieri. Molizii au inflorit de ceva vreme, iar in varfurile lor se pot vedea noii cucuruzi visinii, in timp ce cetina veche e bordata cu miile de muguri verzi-cruzi.
Nu lipsesc ecobotanistii de pripas, ahtiati dupa orice, cu conditia sa nu coste nimic sau sa poata fi valorificat la piata, semenii nostri care-n anterioare incarnari au fost probabil niste pasnice rumegatoare.
De-alde astia culeg absolut orice, de la ciorchinii florilor de salcam, la cimbrisor, flori de soc si acum eteratii muguri de brad, buni pentru sirop de tuse ori pentru ceai. Nu, amatorii de-alde asa ceva nu se avanta prea mult inafara soselei, poate de frica usilor, stapanii de drept ai acestor habitate, preferand lizierele poluate de esapamente si intens colbuite, dar traind profund sentimentul ecoproduselor lor naturale, hulpav si cu rapacitate (in)admirabila agonisite.
Urmeaza vremea sunatoarei, a lumanaricilor, pe urma aceea a fragutelor, afinelor, zmeurei si a murelor, concomitent cu aceea a ciupercilor si buretilor, incheindu-se cu aceea ghebelor si a pastravilor de fag si paltin. In fond, aproape mereu, se poate culege cate ceva sanatos daca nu neaparat (pseudo) miraculos tamaduitor, daca nu si delicios si hranitor, musai gratuit, de prin paduri si zonele limitrofe.
La Valea Strambului
Se trece peste cumpana apelor, valsand larg si descendent spre valea Strambului, lasand undeva in dreapta colmatata in ultimul deceniu cascada a Covaciei. In curand perspectiva se deschide spre varful Hudin si Tibles.
Se descinde in valea Strambului, lasand la stanga doua drumuri forestiere dintre care unul suie spre Magura Ciorilor, pana aproape de splendida turbarie Taul Negru de la Poalele varful Fagadaul Pintii, celalalt acompaniaza in amonte valea Chelementului.
Mai jos, in dreapta soselei, incepe lunga, pitoreasca si inca nepoluata turistico-menajer lunca a vaii Strambului, cu locuri de popas si picnic amenajate de catre silvicii Ocolului Strambu Baiut si Primaria Baiut.
Nu peste mult, de aceeasi parte a soselei, ramane fosta cabana forestiera si locul decenii la rand folosit pentru prepararea valorosului mangal de bocsa. De-aceasta data, doar o singura bocserie (botezate mniler pe langa Baia Mare, in Valea Borcutului, Baita, Ulmoasa) fumega, revarsandu-si parfumul inconfundabil in lungul vaii Strambului cu apele alarmant imputinate, lasand vederii bolovanosul talveg andezitic.
Sunt multe si excelente locuri de campat pe aici. Au inceput sa le afle multi ardeleni dar si sudistii aflati in tranzit din Tara Lapusului catre Baia Mare sau Maramuresul Istoric. De tinut insa cont ca zona este cunoscuta pentru populatiile sale de ursi bruni, un motiv pentru a campa doar impreuna cu alti turisti si de a nu tenta inocentele salbaticiuni cu rascolitoare izuri de friptane si carnatarii.
Pe de alta parte este la fel de recomandabila neabandonarea in acele locuri a deseurilor menajere, pentru a nu adauga aceste locuri celebrelor deja din Tusnad Bai, Brasov si Sinaia in care ursii au devenit niste bravi si periculosi deopotriva gunoieri-foto/video modele.
Case, suri si grajduri de lemn
Inca din Strambu Baiut, pentru picnicarii atipici, ahtiati mai degraba dupa frumosul arhitectonic traditional autentic, apar nevisatele oferte. Case, suri, grajduri din lemn, multe cu sarpante dranitate.
Apoi este binecunoscut gustul fostilor minieri, a lucratorilor din flotatiile de neferoase ori a celor ce au trudit la padure si a sotiilor lor pentru flori. Acum in Strambu Baiut, Baiut si Poiana Botizei mai poti vedea tufele inflorite de liliac. Abia au inflorit salcamii, in gradinitele din fata caselor modeste infloresc crinii imperiali si trandafirii, de la cei pitici la cei cataratori. In lunci, cimbrisorul si menta brosteasca se-ntrec in raspandirea minunatelor lor miresme.
E impresionanta valorificarea fiecarei palme de pamant si terase in Baiut, acolo gospodariile inconjurate de ciresi, pruni, meri si peri parand a fi fost amplasate intr-un mare amfiteatru. Iesind insa spre obarsiile Lapusului, vechile constructii ale exploatarii miniere, flotatiei, coloniei muncitoresti, abandonate, ruinate ori lasate in paragina, spurca locul.
Si carosabilul, odinioara betonat, acum spalat de viituri si torente, distrus consecutiv masivelor exploatari forestiere, descurajeaza amatorii de deplasari turistice ori picnicaresti spre Varatec ori in amontele vaii Izvorul Alb.
Prudent cu orice autovehicol, se poate ajunge insa pana la superbul prag cascadat pe multimilenarele roci sedimentare ale finalului vaii Izvorul Alba. De-acolo incolo insa… doar SUV-urile mai pot face fata desi, chiar si prin 1990-1991, se putea trece din Baiut pe sub varful Varatec si varful Secu in Botiza si-n continuare spre Valea Izei.
Reveniti in Baiut, se continua in avalul incipientului raului Lapus intens poluat minier, desi exploatarile din zona au sucombat in ultimul deceniu, ca si activitatile prelucratoare. Au ramas insa poluantele galerii miniere, asa-zis ecologizate si inchise pe bani grei, dar si iazurile de decantare si haldele aferente minelor.
Cu toate acestea, de-o parte si alta a soseslei ce duce spre Lapus si apoi in Targu Lapus, se poate admira o multime de lucruri specifice, unice si incantatoare, incepand cu vechile gospodarii lapusene si continuand cu peisajul, de la fanatele debordand de flori sau intinse suprafete invadate de rapita salbatica la fageturile din jur.
Poiana Botizei – vatra rurala lapuseana
Doar patru kilometri la stanga, pe un drum cu macadam bunicel, trebuie parcursi pentru a ajunge in Poiana Botizei, o alta frumoasa vatra rurala lapuseana. Chiar inainte de intrarea in sat, inspre dreapta si peste vale, un indicator cu marcaj turistic conduce spre Pestera cu Oase aflata in baza unui muncel calcaros.
Aici apar salasele pitoresti de varat, luncile invadate de cucuta, ciulini violacei, salciile acompaniind modesta vale Izvorul Poienii Botizei. Biserica de lemn, cu turla acoperita din nefericire cu tabla ruginita, este cocotata pe un deal din stanga.
Tot cam pe acolo iese poteca ce porneste peste deal, din Baiut catre Poiana Botizei. In fata domina orizontul partial impaduritul varf Cizma, la stanga lui ivindu-se chelia varful Secu.
Aici vatra satului este dominata de gospodariile traditionale, cu case, suri, grajduri confectionate din barne sau lodbe groase de lemn de brad si molid. Spre capatul de sus al asezarii, talvegul vaii Izvorul Poienii Botizei e format din marne rosii, spectaculoase, frumos slefuite si modelate de ape.
O dibloanca (scaldatoare) a fost amenajata aici de catre strulubaticii si frumuseii copii.O localnica ne spuna ca-n acest an, ca niciodata, copiii au inceput sa se scalde incepand de prin 15 mai. Nu e de mirare fiindca termometrul indica 29 C pe la ora pranzului, desi ne aflam intr-o depresiune montana dominata de padurile de foiase si conifere.
Fierberea ciclica a borvizului
Ne mai trebuie vreo trei km pracursi pe macadamul unui drum forestier ( fara probleme insa, pentru niciun fel de autoturism) pentru a ajunge la fostele amplasamente ale IPEG Maramures de pe vizorul Poienii Botizei, mai concret la borvizul pulsator din malul drept geografic al vaii.
Pana acolo lunca vaii e cand umeda si acaparata de costreie, urzici, menta brosteasca si pipirig, cand arida si infrumusetata de florile roz de ciocul berzei sau tufele scunde de cimbrisor. De-aceasta data nu se vad pe-aici vite si cai scosi la pascut.
Surpriza o constituie numarul autoturistilor picnicari, unii fripturind pe gratarele apropiatei cabanute private, altii asteptand, vizibil curiosi si emotionati, fierberea ciclica a borvizului, din 15 in 15 minute, produsa de acumularea gazelor sulfuros-bicarbonanatate care imping spre suprafata, prin cioata de lemn, apa minerala acidulata, placuta la baut, feruginoasa.
Unii dintre cei prezenti stiu si de izvoarele minerale aflate in apropierea unei mari halde de steril aflata la cca 300-400 m in amontele vaii Izvorul Poienii Botizei. Sunt multe locuri bune de picnicarit, facut plaja sau pur si simplu de stat pe iarba, la soare ori la umbra meditand, atipind, in apropierea borvizului descoperit de sondorii prospectori geologi ai IPEG Maramures. Din fericire, nici aici locurile nu au fost (deocamdata) poluate si spurcate turistic-menajer.
Revenind in Poiana Botizei se pot admira clencerii si claile din fanul recent cosit, casele de lemn, holdele inguste cultivate cu cartofi, porumb, ovaz, toate vizibil afectate de seceta si arsita nefireasca acestor locuri in luna mai-iunie.
Secularele biserici din Rogoz
Iesiti la asfalt, pe valea Lapusului, pana la intrarea in satul omonim ( resedinta de comuna) vestit macar datorita sapaturilor arheologice vizand vestigiile necropolei tumulare din Epoca Bronzului ( din zona Podanc) efectuate acolo sistematic deja de cateva decenii, in ultimii ani acestea fiind realizate de catre echipe mixte romano-polono-canadiano-germane etc., se admira lunca treptat largita iar in stanga, o prelunga terasa aluvionara.
Lapusul in sine constituie o nebanuita vatra de arhitectura traditionala, meritand sederea acolo si prospectarea meticuloasa timp de cel putin cateva zile (neuitand de Manastirea Raoaia sau acumularile mici din lacurile artificiale ale Zambritei).
Dar ce peisaje superbe ne ofera flancul drept al raului Lapus coborand inspre Rogoz, cu acele faleze sedimentare pluristratificate, aproape nude, apoi panorama deschisa spre Libotin Cupseni, Ungureni, Costeni, adica chiar inima Tarii Lapusului si mareata piramida trapezoidala a Satrei lui Pintea care le vegheaza spre NV !
Si cum sa treci de Rogoz, spre Damacuseni, pentru a-i admira frumoasa ( tipic transilvana) biserica fara a te opri putin la secularele biserici de lemn din Rogoz, din care una face parte din patrimoniul UNESCO (cea vestita datorita cornilor sarpantei decorati cu capete de manji).
Iti poti lua bun ramas de la Tara Lapusului suind din Targu Lapus spre Dealul Pietris, admirand in dreapta satul Borcut ( cu alte izvoare de borviz), asta daca nu cumva ai decis sa purcezi din Targu Lapus pe drumul Morii spre Dumbrava, Stoiceni (cu vestite izvoare minerale, chiar si cu o linie de imbuteliere o perioada), Dobric ori daca intrand in Borcut nu ai vrut sa dai o raita prin Valea Tieiului (asfalt) pana in Inau, la o alta bisericuta de lemn, monument istoric si de acolo spre Satra Pintii.
Putin dincolo de cumpana apelor Dealul Pietris, la stanga, in Poiana Soarelui, poti admira creatiile in piatra si marmura realizate de sculptorii romani in succesivele tabere de creatie organizate in Muzeul Florean. Mai apoi o poti coti la dreapta si in jos prin Brebeni, vestit pentru horinca sa, ca si in Magureni de altfel, dincolo de Cernesti dar la stanga, pe la poalele nordice ale Culmii Preluca…
Poftti la picnic asadar in Fisculasi si Tara Lapusului, in minunatele locuri aflate nu foarte departe de Baia Mare dar capabile sa ofere si altceva decat o pantagruelica mancata si bauta …pana vin rusii !Incercati doar, surprizele placute va sunt cu deasupra de masura garantate !
Foto: Cavnic, valea Strambului, Baiut si Poiana Botizei (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja