Stefan Hrusca este un om simplu. E un maramuresean care nu si-a pierdut vorba dulce de Ieud chiar daca acum sta peste mari si tari, tocmai in Canada. Este un artist fara aere de vedete si care nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume. Nu este greu abordabil, pentru ca a acceptat sa acorde eMaramures.ro un interviu cand ziarul electronic era abia la inceput de drum si cand putini stiau de el. S-a intamplat in iarna lui 2006, cand Stefan Hrusca i-a colindat pe baimareni intr-un concert sustinut in aer liber. Atunci, dar si in alte dati cand a cantat in Baia Mare el a spus ca si-ar dori sa poata colinda in Maramures chiar de Craciun.
Dorinta i s-a implinit in acest an, pentru ca in Ajun de Craciun atat Stefan Hrusca, cat si baimarenii care vor sa se bucure de sarbatoarea Nasterii Domnului intr-un mod traditional pot colinda impreuna si sa vesteasca lumii minunea.
La doi ani de la momentul interviului pe care Stefan Hrusca ni l-a acordat, eMaramures.ro il face public intr-un moment special si pe care il recomandam atat celor care il indragesc, cat si celor care vor sa il cunoasca mai bine pe maramureseanul care a fost asociat cu ”colindatorul romanilor”, tocmai datorita faptului ca numele lui este pomenit mai tot timpul primul cand in discutie apar colindele.
In interviu, Stefan Hrusca isi deschide sufletul in fata maramuresenilor si vorbeste cu sinceritate despre “acasa la Ieud”, dar si despre “acasa in Canada”, despre vremea colindelor in satul natal si semnificatia colindului, despre dorul de casa…Folkistul recunoaste ca nimic nu ar fi fost asa cum e acum daca nu ar fi fost Ieudul sau natal si steaua lui norocoasa. Multumirea spune el este respectul pe care i-l poarta oamenii care vin sa il asculte si recunoaste ca este “un noroc de care am parte”.
Este greu cu colindatul? Mai greu decat cu un refren pop?
Vreau sa spun ca un concert de colinde e mult mai usor si am o stare mult mai linistita si… mai asezata pe suflet decat oricare alt gen de concert. Asta, fara sa neg cealalta parte a creatiei, dar colindul chiar este mai aproape de sufletul meu. Acum sunt mai multe motive. De multe ori spun: poate ca si faptul ca m-am nascut in decembrie si steaua care m-a luminat mi-a dat un pic din feeria sarbatorilor de iarna. Mai spun ca atunci cand am debutat in folk am facut-o cu doua colinde: Flori de mar si Florile dalbe, care au aparut si pe primul album de creatie, cel cu Ruga pentru parinti, in ’84.
Atunci nu am mai rezistat cu astfel de colinzi, pentru ca la un moment dat era interzis sa folosesti anumite elemente de colind, din refrene datorita semnificatiilor, asa ca am renuntat pana in ’90. Atunci s-a ivit ocazia. S-a intamplat sa astern pur si simplu 12 colinde pe un album produs de Electrecord, apoi am plecat. Imediat dupa ce am lansat albumul am mers din tara, in America… Tin minte parca a fost ieri… Am plecat, la o invitatie a unor prieteni ai mei, in Statele Unite sa imi cumpar o chitara, prima chitara adevarata, adica profesionista. S-a intamplat in ’90, in decembrie. Cand m-am intors, de abia in martie, am aflat de la prieteni, colegi si rude ce impact si ce efect puternic au avut colindele mele.
V-ati fi gandit?
Nu m-am gandit niciodata la asta, pentru ca eu am facut un gest firesc. Consideram ca e de datoria mea sa le fac cunoscute pentru ca eu le colindam acasa. De altfel, pe primele doua albume sunt 80% colindele din Ieud.
Toti ma intreaba ca ”De ce foarte multi au colindele lui Hrusca si le asculta de Craciun mai mult decat altii?”. Eu raspund asa: ”Pentru ca am facut un gest firesc”. Mi se pare ca la altii a devenit un moft treaba cu colindatul. Eu am facut-o pur si simplu dintr-o pornire sufleteasca, din sufletul meu, pentru ca am simtit colindul si il simt.
E nevoie de o stare de spirit speciala pentru a colinda?
Absolut. A transforma un colind intr-un slagar, cum se pare ca incearca unii sa faca, mi se pare… Toate colindele sunt unice. Nu poti sa spui ca un colind este un slagar. Nu poti sa asociezi cei doi termeni: slagar si colind. Fac parte din cu totul si cu totul alta lume.
Colindul este un cantec sfant, un lucru sfant, indiferent ce zona reprezinta, indiferent ca tine de credinta ori de zona laica – a oieritului, a lucrului campului, a obiceiurilor si intamplarilor din sat, a traditiei. Si, efectiv, cand aud de o asemenea asociere ma intristeaza si ma face sa ma gandesc ca la foarte multi a devenit moft.
Unii s-au gandit cand au auzit ca se colinda, si-au spus ca si ei stiu sa faca asta, dar pentru a colinda trebuie sa ai, dupa parerea mea, o cunoastere a lumii colindului, a sfinteniei lui si a felului de a-l simti curat si cum trebuie. Daca nu ai fost crescut intr-o zona in care s-a colindat si unde Craciunul a fost perceput prin colind mi se pare ca nu poti sa il dai semenilor tai la intensitate maxima, asa cum trebuie sa il transmiti.
A colinda este un gest omenesc, crestinesc. A colinda este echivalent cu a imparti bunatate celui de langa tine si multa bucurie.
Colindele din Maramures sunt mai pretioase decat altele din alte zone ale tarii?
Nu, dar le iubesc mai mult din zona mea pentru ca e vorba ca de haina pe care ai purtat-o pentru prima data. In momentul in care ai purtat camasa de botez o simti de parca ar fi parte din tine. Nu pot sa spun ca bihorenii nu au colinde Dumnezeiesti, de asta am si presarat incepand din 1995 colinde din alte zone pe albume. Astfel, sunt din zona Orastiei, a Simeriei, Aradului, Salajului… Salajenii au niste colinde extraordinare.
Toate sunt la fel de frumoase si inaltatoare, insa cele pe care le-am inclus pe primele doua albume sunt cartea de vizita a ieudenilor si maramuresenilor. De aceea, toate le-am simtit un pic mai aproape de sufletul meu.
S-a transformat colindatul intr-o pasiune?
Incepand din 1995, am cutreierat tara in mai multe zone bogate in colinde. Cativa ani am fost impreuna si umar la umar cu regretatul poet George Tarnea, a carui lipsa o simt din ce in ce mai mult. Am ajuns la tot felul de prieteni, care la randul lor aveau tot felul de rude, parinti, bunici in zone in care se mai pastreaza traditiile, se mai pastreaza inca doinele si colindele. Si asa le-am cules, le-am tot adunat, adunat, adunat si am facut o suma de cateva sute de colinde pe care eu le tin si le lucrez atunci cand am stare ca nu pot sa lucrezi oricand.
Unele sunt variante la aceeasi colinda. De aceea George imi era un foarte bun pedagog si un ajutor de neinlocuit, pentru ca gasea “unicul” care se desprindea din 4-5 variante si care dadea colindul cel mai potrivit. Se pare ca aceasta formula nu a dat gres pentru ca tot ce am scos din 1990 si pana acum a placut. Au fost colinde acceptate si placute celor care le asculta.
Colindul este insa primul cantec al romanului. Este cantecul cu care s-a nascut poporul roman.
Ce preferati: orasul din Canada in care locuiti sau Ieudul?
Acum, prefer familia si locul unde m-am asezat, linistea pe care o am acolo. Dar, este greu sa stii ce se va intampla maine. Nu poti sti niciodata. Poate noi ne vom trezi in Alaska ori cine stie unde. Poate in Australia. Cum se schimba Planeta asta si cu globalizarea asta, niciodata nu stii ce se va intampla.
V-ati reintoarce aici?
Totdeauna ma intorc. E o continua intoarcere a mea si o continua reintoarcere a mea la locurile natale si la semenii mei. Si faptul ca acum stau in Canada asta nu inseamna ca m-am instrainat. Nu inseamna ca am avut nu stiu ce motive, cum au vehiculat unii incercad sa imi gaseasca tot felul de mofturi, ca sa zic asa. Efectiv, gestul pe care l-am facut, sa imi stabilesc familia si caminul in alta parte, s-a-ntamplat ca s-a-ntamplat.
Nu m-am gandit vreodata sa ma duc sa ma stabilesc in alta parte, sa plec din tara, dar s-a intamplat. Nici nu am cautat motive. Cum, la fel daca se va intampla sa ma reintorc aici sau la Bucuresti sau in Apuseni sau undeva, pentru ca am zis ca o sa imi fac si eu o casa in tara daca voi avea bani destui. S-ar putea sa imi mut casa si sa devin flotant in alta parte… Dar nu stiu daca asta ar interesa pe cineva, daca doare pe cineva ca eu stau in alta parte.
Este important ca acolo unde ma stabilesc sa fiu eu insumi si sa imi pot dirija viata asa cum cred eu. Faptul ca sunt prezenti acolo romani asta este de fapt castigul si bucuria mea.
Cum e viata in diaspora?
La fel ca aici. In schimb este mult mai linistita si mai asezata vizavi de stresul zilnic. Nu spun ca acolo nu e stres, dar e la alti parametri. Si acolo sunt greutati si necazuri, iar daca nu muncesti nu ai cu ce sa traiesti.
Cand sunteti in Canada nu va prinde dorul de a va plimba prin Ieud?
Ba da si cand se intampla asta ies afara si ma duc in padure, pentru ca stau langa padure. Stau intr-o zona care seamana foarte bine cu Maramuresul.
Ati cautat-o?
Am cautat-o. Am stat in Toronto circa 8 ani de zile, apoi m-am mutat intr-o zona impadurita, mai deluroasa. Am si lac aproape, am si padurile de artar si brad, pentru ca sunt amestecate si acolo, si este extraodinar de liniste.
Cum e sa fii tot timpul pe drumuri?
Cand sunt plecat imi lipseste familia, copiii Stefan si Andra, sotia… Cand sunt acolo ma gandesc la tata, la surori, la grijile de acasa…
Cum regasiti Romania, dar mai ales Maramuresul atunci cand reveniti?
Ca stare de spirit la fel. Schimbat insa din punct de vedere al arhitecturii, adica sunt mai multe kitsch-uri decat erau inainte. Aici este pericolul care ne paste, pentru ca se prefera structura de beton si de boltari in loc sa primeze lemnul. Daca nu ne trezim la timp s-ar putea sa beneficieze cei din Ucraina sau din Republica Moldova, care isi conserva mult mai bine traditia si identitatea.
Am fost in Slatina, peste Tisa, cam prin 1991, dupa ce m-am intors din America, si am facut lansare de colinde acolo si vreau sa spun ca am ramas asa de incalzit sufleteste pentru ca maramuresenii de dincolo de Tisa au totul neatins de sute de ani. Ei nu suporta kitsch-ul de loc, nu suporta manelele… Pardon, nu asta era ideea. Nu suporta kitsch-ul nici in port, nici in arhitectura…
Ce ar trebui sa se intample ca sa nu ne pierdem identitatea?
Stii, e ca si cu copilul meu, cu Stefanut. Cand era mic si i-am schimbat mancarea, adica nu i-am mai date tot felul de paste, ci mancare obisnuita nu i-a placut. A scuipat-o afara. Asa si aici, cel putin asa cred. Daca media incurajeaza lucrurile care sunt fortate, straine de sufletul nostru vom deveni nistre hibrizi.
O intrebare ar fi de ce cauta francezii si elvetienii, care au de toate in tara lor si care au o tara cu peisaje grozave, in lumea noastra. De ce acolo la mine la Ieud, se urca sus pe deal, unde este curat si miroase a balega? Cauta locul nepoluat din toate punctele de vedere.
Toti tinerii care pleaca din tara vin cu lucruri care nu au ce cauta in perimetrul zonei in care s-au nascut. Cu niste imprumuturi si cu ganduri gresite. Putini sunt cei care vin cu idei bune si aplica niste lucruri tehnice care sa te ajute pe tine si pe cei din jur. Normal ca experienta pe care o acumulezi trebuie sa iti fie buna si sa te ajute, iar cand vii acasa sa incerci sa te folosesti de ea, dar depinde si pe aceea cum o aplici in asa fel incat sa nu strici, sa nu alterezi zona in care ai trait.
Citeste si:
HRUSCA – BAIA MARE SI IEUD – Stefan Hrusca a intrat in randul nobililor din Ieud (VIDEO si GALERIE FOTO)
Sursa: Meda Muntean