Actualitate

In memoriam Andrei Bălan, tânărul băimărean care a murit înecat în mare îm urmă cu cinci ani

Tânărul de 26 de ani a dispărut în valurile învolburate ale mării. Andrei Bălan, din Baia Mare, dar stabilit în Bucureşti, mersese în cursul zilei de luni, 14 aprilie, alături de alţi trei prieteni, doi băieţi şi o fată, pentru o distracţie scurtă la mare. Din nefericire, totul s-a transformat într-o tragedie. Cum au ajuns pe malul mării, tânărul a intrat în apă. Ar fi înotat cam 200 de metri, după care prietenii nu l-au mai văzut, aşa că au sunat la 112. Căutările au început, dar fără nici un rezultat. Băiatul a terminat Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu din Baia Mare, stabilindu-se ulterior la Bucureşti, iar prietenii îi spuneau Andrash.

Diana Sabo – Asociaţia DEIS, a scris  pe pagina sa de facebook cuvinte emoţionante despre Andrash

“Acum 5 ani, cam pe la ora asta, totul avea să schimbe, odată cu vestea dispariției lui în valurile mării. Un nou capitol a început.
Pe de o parte am intrat într-un proces foarte intens de conștientizare, înțelegere, acceptare, vindecare, despre care nu voi vorbi acum.
În schimb vreau să vă povestesc acum, după 5 ani de la plecarea lui, cât de mult contribuie încă la dezvoltarea meseriei de lucrător de tineret, pe care o iubea și pe care și-ar fi dorit să o poată practica.
Trebuie să recunosc că, atunci când încă puteam vorbi cu el la telefon sau pe vreun chat sau pe o bancă ori vreo bordură de unde uitam să ne mai ridicăm, nu eram atât de conștientă de transformările lui. Vorbeam mult despre asta, dar nu cred că am realizat cât de inspirațional era și cât de multe am învățat eu cu el și de la el. Cât de lucrător de tineret eram, fără ca să înțeleg foarte clar ce făceam și că în spatele a ceea ce făceam exista undeva o teorie pe care unii o învățau la ceva școală. Am aflat asta de 5 ani încoace, pentru că oricât am încercat să renunț la a mai face ceva pentru dezvoltarea acestei meserii în România, m-am adâncit mai tare în proiecte și concepte și strategii, dar și în lucrul la ”firul ierbii”.

De câte ori văd tinerii din organizație cum poartă cu mândrie tricourile cu el, de-atâtea ori îmi dau seama cât de mult contribuie el încă, chiar dacă nu mai este fizic aici, la schimbări pozitive în viața tinerilor. De atâtea ori îmi dau seama cât de mult sens a adus în viața mea și cât de important este în continuare. Și asta e doar perspectiva mea. Pe lângă mine, a atins atât de multe alte vieți, oameni care îi duc dorul în continuare și care au poveștile lor despre el, pentru că a avut o capacitate extraordinară de adaptare la oameni, la situații, la contexte.
Partea de poveste a lui, pe care am cunoscut-o eu, o găsiți aici https://youtu.be/pZtOkDU5g2U, adaptată după un text scris în ultima lui vară aici, cu noi. Dar știu că mai sunt atâtea povești, atâtea perspective, atâtea lecții pe care și alții le-au învățat cu el sau de la el”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *