„Un lider politic adevărat este acela care nu caută puterea, ci dorinţa de a împlini voinţa acelora care l-au votat.” – asta spunea Charles de Gaulle.
De la Revoluția din 1989, România a avut lideri în toate domeniile. Am avut lideri politici adevărați, care au câștigat alegeri, care au reușit să ducă țara pe un traseu dificil reprezintat de o schimbare radicală de sistem politic și economic, în condiții de instabilitatea geo-politică.
Acest efort se datorează în primul rând, societății civile, dar și politicienii (cu toate bunele și relele) au avut un rol important. Indiferent de convingerile lor politice și ideologice, de viziunile lor despre viitorul țării, despre sisteme de guvernare, au reușit să se așeze deasupra lor, și să construiască un consens în privința aderării României la UE și la NATO. „Consensul de la Snagov” este expresia cea mai luminoasă a politicii acestor ultimi 30 de ani. El a fost operă colectivă, ca și Unirea, și dovedește că numai prin solidaritate ne putem atinge obiectivele interesului național.
România de astăzi, are o gravă problemă. România este lipsită de lideri politici. Politica este fenomenul care conduce orice activitate din lumea aceasta, iar când liderii politici sunt incapabili, ajungem să pierdem tot ce s-a construit cu prețul vieții a mii de oameni la Revoluția din 1989.
Soluția ar fi ca să se pregătească o nouă generație de politicieni care ar trebuie să dovedească responsabilitate și angajament în slujirea interesului public și a binelui comun.
Este nevoie, mai mult decât oricând, de solidaritate. Suntem într-o criză politică reală. Puterea este putere, opoziția nu există, ceea ce se traduce printr-o criză a democrației. Și nu poate fi rezolvată cu măsuri de forță, cu reducerea la tăcere a vocilor critice. Din contră, avem nevoie ca oamenii să-și spună părerea, fie în stradă, fie printr-un alt mod. Dar e absolut necesar ca glasul public să se facă auzit pentru a ieși din această criză fără precedent.
A.B.
