S-a observat ca multe persoane intampina dificultati atunci cand trebuie sa aleaga intre vocala “a” si grupul vocalic “ea” in pronuntarea si scrierea anumitor cuvinte. Deoarece greselile de acest fel pot aparea in mai multe situatii de limba, implicand o serie de categorii gramaticale, ne vom opri, in lectia de astazi, doar asupra scrierii corecte a cuvintelor care denumesc apartanenta locala.
Din punct de vedere ortografic, sufixul “-ean” se pastreaza dupa majoritatea consoanelor (inclusiv j, s, t, z, v). Asadar, in exemplul din titlu, varianta corecta este “Vorbea in grai maramuresean”.
Cele mai multe cuvinte care denumesc apartenenta locala isi pastreaza acest sufix. Prin urmare, este corect: “clujean”, “doljean”, “gorjean”, “lugojean”, “argesean”, “crisean”, “fagarasean”, “husean”, “iesean”, “maramuresean”, “orasean”, “osean”, “banatean”, “cetatean”, “judetean”, “brasovean”, “lipovean”, “moldovean”, “prahovean” si nu „clujan”, „doljan”, „lugojan” etc.
Exceptie fac, insa, cuvintele a caror radacina se termina in consoanele c, g, unde sufixul este “-an” – exemplu: “lipscan”, “hategan”.
De asemenea, in cazul numelor de familie, nu se poate aplica regula generala, ci, potrivit lingvistilor, acestea se pastreaza asa cum apar in actele oficiale (exemple: Muresan(u), Gorjanu).
Variante cu sufixul “-an” in loc de “-ean” au fost raspandite si in denumiri de (foste) intreprinderi ca “Argesana” sau “Clujana”, situatie in care „s-a incetatenit” forma gresita.
Totodata, in titlul de opera “Ana Lugojana” este vorba de un personaj dintr-un vechi cantec popular. Si in aceasta situatie nu se aplica regula, ci trebuie sa respectam traditia, supunandu-ne uzului general.
Sursa: Monica Pop
– Servicii de creare site web